«’[e'JsZd — « ea purta », Z’[e']ZáZ’ — « a zbura », «’[e'jsZrá — « sora », s’[e‘]Zó — « sat », zV[r]nó — « bob de cerealá», p’[e']/cZ’í — « ele au copt », x'^'s’[ei]str’y
—	« catre sorá », Z’[e']/nn’é<’ — « a se íntuneca », ó’[e']rú — « eu iau » — sau vocala diftongoidâ [/a], de ex. : p’[Ça\kl'i — «ele au copt », 6’[fa]ró—« eu iau ». Oscilarle de tipul p’[e']kl’i — p[Ça]kl’i — se constata la unul §i acelaçi vorbitor, ín pozitii fonetice identice sau chiar ín únele §i aceleasi cuvinte.
    Explicaría inconsecventelor ín privin^a reflexelor pronuntürii fonemului [e] ín prima silaba protonica ar putea fi pusá pe seama neomogenitâ^ii structurale iniziale a graiului primei sau primelor generaci de la Socolin^i : poate cà, emigrind din Rusia, intemeietorii satului proveneau din ^inuturi diferite in ceea ce priveste fenomenul iakaniei.
    Nu este de asemenea exclusa posibilitatea ca emigrantii sa provina dintr-o singurà regiune, in care însâ interac^iunea dintre doua structuri ante-rioare diferite in ceea ce priveste rostirea fonemului [e] in silaba 1-a protónica sá nu se fi terminât în momentul emigrârii31. Faptul câ in decurs de douà secóle §i mai bine de dezvoltare independentà, izolata, nu s-a cristalizat o norma de pronuntare unica este explicabil : norma dialectului este totdeauna mai slab organizatà, mai pu^in sistematizata in comparale cu norma limbii literare 32.
    In ìncheierea prezentàrii iakaniei ne oprim asupra cuvìntului romìnesc de origina latina trifói, ìmprumutat de locuitorii de la Socolinti direct din limba rominà sau prin intermediul graiurilor ucrainene din Bucovina 33. Un localnic dintre cei anehetati, vorbind romìneste, a rostit acest cuvìnt cu [fa] : tr'[<a]fói Probabil ca informatorul si-a format in mod empirie parerea ca trifoi < trei, care în nordul Moldovei §i ìn Bucovina se pronuntà trij. Dorind, probabil, sa pronunce acest morfem corect, adicà cu [e] nu cu [i], informatorul a supus vocala [e] aceleiasi modificàri la care este supus fonemul [e] §i in cuvintele ruse§ti rostite de purtàtori ai iakaniei.
     Definirea precisa a tipului (sau tipurilor) inicial de iakanie, daca aceasta s-a pástrat aici ca sistem, este o sarcinà pentru a carei rezolvare ar trebui un minutios studiu aparte 34.
    Dupa consoanele çuierâtoare, in locul fonemului [e] din silaba 1-a prò-tònica constatant sunetul [9] sau [aa] cu oscilatii de la cuvìnt la cuvìnt §i cu çovàieli pentru acelasi cuvìnt la unul §i acelasi informator. lata cìteva exemple : s\d\stói — « al saselea », dar s[da]stàia — « a sasea », ps[da]n'ica — « grìu » ; z[a]nà, dar si z[a“]nà — « so|ie » ; z[d]l’ézâ — « fier » z[aa]r’óbnafa — « însârcinatâ » (despre iapa) ; <T[j?a]snóZc — « usturoi », dar Z'b^p¿’[e']lói — « dupa albina».
    31	Vezi, despre o asemenea posibilítate, R. I. Avanesov, Anuiac pyccnux napodubix zoeopoe ifenmpajibHbix oójiacmeü k eoemony om Mocneu. BcmynumejibHue cmambu, Moscova, 1957, p. 13.
     32	Despre aceasta v. S. S. Vis o t ski, ÜOHnmue a3UKoeoü cucmeMu e upuMenemiu k duajienmy. Referat tinut la cea de-a treia consfätuire dialectologicá, «Bonpocu h3biko3-HäHiiH», nr. 6, 1953, p. 162.
     33	Despre existenta in graiurile ucrainene din aceasta regiune a cuvintului romt-nesc « trifoi » v. D. Scheludko in articolul Rumänische Elemente im Ukrainischen, in «Balkan-Archiv», II, Leipzig, 1926, p. 143. Y. ¡ji I. P ä t r u t, Fonética graiului hutul din Valea Sucevei, Ed. Acad. R.P.R., 1957, p. 21.
     34	Complexitatea problemei si totodatä insemnätatea ei pentru definirea unui grai sau altul a fost subliniatä de R. I. Avanesov in Ouepnu pyccnoü duajteumojiozuu, p. 94, § 80.
8 — c. 330
113