pe linie interna — in legáturá cu ministrii respectivi — de la Interne, Finante sau Rázboi, sau de dispozitiile directe date autoritátilor de la Dunáre. Tóate erau insá de pura paradá. Ceata trecuse si alta nu mai putea trece curind. Cele citeva mii de bulgari de la Caracal sau cele citeva sute a 11 un La te de prefectul de Olt14 s-au dovedit a fi fost grupuri de 20—30 de grádinari ce se perindau in mod obisnuit.
    Trebuie sá remarcám, cá in afará de abilitatea politicá a lui Kogálniceanu, imprejurárile 1-au ajutat tocmai in momentul cel mai critic, adicá in acela al trecerii cetei lui Botev. Debarcarea cetei la 18 mai a coincis cu detronarea sultanu-lui Abdul-Azis §i inlocuirea lui cu sultanul Murad, care se petrece in noaptea de 17 spre 18 mai1S. Aceasta a fácut ca guvernul turcesc sá aibá in fata sa probleme cu mult mai importante decit trecerea unei cete bulgáre§ti peste Dunáre. Asa se explicá faptul cá Poarta nu a protestat imediat.
    Dintre másurile interne luate de Kogálniceanu, cea mai importantá este, fárá indoialá, nota sa cátre Ministerul de interne adresatá la 31 mai, adicá douá sáptámini de la trecerea cetei lui Botev, in care cere expulzarea din Rominia a lui Liuben Karavelov si Kiriak Tankov, ca unii ce organizau astfel de cete 16.
    ín sfírsit, in §edinta Camerei din 26 iunie 1876 Kogálniceanu cere sá se aleagá o comisie care sá cerceteze lucrárile Ministerului de externe si politica de neutralitate a guvernului, deoarece — afirmá el — problemele de politicá externá «chiar ín parlamentele tárilor celor mai puternice nu se hotárásc in §edin£á publicá » 17.
    Kiriak Jankov fácuse parte din Comitetul revolucionar bulgar de la Bucu-re§ti ímpreuná cu Karavelov §i Botev. La 10 mai 1876 era presedintele noului Comitet central revolucionar bulgar din Bucuresti, al cárui presedinte de onoare era rusul Vladimir Ionin. Printre membrii acestui comitet era si Ivan Vazov, poetul national al Bulgariei18.
    Kogálniceanu a prezentat acestei comisii o serie de documente, iar K. Tankov s-a grábit, dupá cum afirmá personal, sá-§i ia copii autentice 19 dupá tóate aceste documente din perioada 20 aprilie — 21 iunie 1876 referitoare la eveni-mentele din prfeajma trecerii cetei lui Botev.
    Acestea sint izvoarele pe baza cárora s-a putut aprecia piná acum atitu-dinea lui M. Kogálniceanu in perioada datá.
    Rámine sá vedem dacá aceastá neutralitate, pe care Kogálniceanu voia sá o dovedeascá, in special Turciei cit si Camerei, reflectá intr-adevár situatia realá.
    Arátam mai sus cá atit acad. P. Gonstantinescu-Ia§i, cit si prof. V. Maciu §i-au exprimat in aceastá privinjá, pe baza documentelor de mai sus, únele indoieli bine justifícate20. Este adevárat cá ele nu au dus la o determinare amánun tita a politicii lui Kogálniceanu, deoarece acesti cercetátori au ímbrá-|isat o perioadá mai lungá de peste 10 ani de zile si nu una cu totul restrinsá, ca aceea care face obiectul articolului de fatá.
     14	Ibidem, pp. 180 — 183.
     15	Ibidem, pp. 157 — 158.
     16	Ibidem, p. 172 §i Tankov, op. cit., p. 236.
    17	Ibidem, p. 284; V asile Maciu, op. cit., p. 41.
     13	D. K o s e v, JleKifüu no noea ÓMzapcna ucmopun, Sofia, 1951, pp. 249—250. Acest comitet se numea oficial „Comunitatea céntrala búlgara de binefacere”
     19	K. Tankov, op. cit., p. 207.
    20	P. Constantinescu-Ia§i, Liberalii romlni. . . , p. 22, aratá ciar cá M. Kogálniceanu ducea o politicá de duplicitate; V. Maciu, op. cit., pp. 40—41.
255