scrisul, cìnd màrunt, cìnd mare nu sint un fenomen intlmplàtor, ci se supun anumitor legi. Documentai prezintà §i unele semne suplimentare — douà puñete, trei puncte, patru puncte. Fàcìnd un studiu filologie al textului, completat cu metoda psihofiziologicà, M. Pavlovié ajunge sà stabileasca accentele sìrbe§ti din perioada apari{iei docu-mentului.
      Nu mai pufin interesant este articolul lingvistei sovietice V. G. Orlova, Studierea foneticii istorice a limbii rase pe baza datelor dialectelor (I, 161 — 188). Procesele tirzii ale dezvoltàrii structurii limbii, care se observa In graiurile populare, pot fi studiate numai pe baza vorbirii dialectale. In sistemul oricàrui grai gàsim fenomene noi §i fenomene arliaice. ìn acest fel devine posibila cunoa§terea diferitelor stadii de dezvoltare ale feno-menelor care ne intereseazà. S-a observat cà ìn graiurile ruse§ti unde actioneazá slab asurzirea consoanelor, sonorele se pastreaza mai ales la sfìr§itul cuvintului. In aceste graiuri, asurzirea consoanei finale are loc numaì atunci cìnd cuvìntul urmàtor incepe cu o consoana surdà, deci cìnd ambele cuvinte se contopesc ìntr-o unitate foneticà (Myatcun xji’ùen n'ok) . Acest fapt duce la presupunerea ca asurzirea consoanelor finale se produce §i ìn acest caz ca un proces de asimilare. Influenza normativà a limbii literare asupra dialectelor duce nu numai la frìnarea inovafiilor dialectale, ci §i la aparitia unor procese noi care contribuie la apropierea dialectelor de limba literarà.
      Studiului diferitelor fenomene ale ^numitor limbi slave sìnt consacrate §i articolele: A. Frinta — Neologismele in limba sorabà de nord dupà 1945, R. Stola — Despre dez-voltarea gerunziului in limba rusa veche, N. P. Grinkova — Despre numirile unor fructe de pàdure in limbile slave de ràsàrit.
      Cìteva articole din culegerea de fata trateaza probleme de folclor.
      Novica Sauli é, ìn articolul sàu Bocelele in tradi(ia lirica fi epica a popoarelor slave (III, 316—332), se ocupà de geneza bocetului slav. Aparitia bocetului este legata in primul rìnd de razboaie. Daca victoria este proslavità ìn imnuri, ìnfringerea sau moartea lupta-torului este cìntatà ìn bocet. Bocetul nu exprimà numai durerea pierderii unei fiinte iubite, ci §i dorinta de a-i prelungi viaja in amintirea urma§ilor. In bocet se povestesc §i faptele de arme ale ràposatului, deci avem o ìmpletire a genurilor liric si epic. Bocetele sìrbe§ti povestesc despre bàtàlii sau alte evenimente sociale, cheamà la continuarea luptei. Bocetele, ca $i cìntecele lirice, au apàrut ìnaintea celor epice.
      Studiul lui Iv. V. Cistov — Bilina « Rahta Ragnozerski » fi legenda despre Rahkoi din Ragnozer (III, 358—388) face istoricul cercetàrii §i aparitiei acestei bìline. Autorul aratà cà subiectul bilinei a fost luat de la populaba fino-ugricà care 1-a primit, probabil, de la saami, §i este o reflectare folclorica a proceselor etnogenetice care s-au petrecut in sec. IX—XIV pe teritoriul din jurul lacurilor Onega §i Ladoga.
      In acela§i cerc de preocupàri se ìnscrie studiul Tvetanei Vranska despre Proverbele populare bulgare cu tematica istoricà in comparale cu proverbele altor popoare (III, 334—357).
      In tematica Congresului slavistilor de la Moscova au fost incluse §i probleme legate de scrierea slavà si de cercetarea diferitelor monumente slave delimbà.
      Printre lucràrile care reflectà aceastà tematica un loc de seamà il ocupà articolul lui E. Gheorghiev, Problemele de bazà ale aparipiei literaturii slave vechi (bulgare vechi) fi limbii slave vechi (bulgare vechi) literare (I, 225—242). Dupà pàrerea autorului, Chirii sj Metodie au creat alfabetul glagolitic, in timp ce alfabetul chirilic e mai vechi. E neìn-doielnic faptul cà slavii au ìnceput sà serie ìnainte de Chirii fji Metodie. Cuvintele « a citi » §ì « a serie » sìnt comune tuturor limbilor slave, ceea ce denota cà slavii aveau scrierea, fie chiar primitiva, ìncà din perioada cìnd traiau nedespàrfiti. Epoca lui Chirii §i Metodie marcheazà o nouà etapà in dezvoltarea scrisului slav. Activitatea càrturàreascà a acestora a stat la baza literaturilor slave. Marii càrturari slavi n-au fost numai traducàtori, ci ?i creatori de opere originale.
352