Romanicii, ìmprumutìnd numele de loculi de la slavi, le pronun^aii a$a cuni le auzeau de la populaba de limbà slava. Pe inàsurà ce un toponimie i§i schimba aspectul in rostirea elementului etnie de limbà slavà, el se schimba — adaptìndu-se la noul aspect fonetic — §i in pronunfarea romanicilor. Cind, prin secolul al XII-lea sau al XIII-lea, *Gorodnik a devenit in rostirea slavilor Horodnik, forma cea nouà a fost adoptatà §i de romanici. Procesul acesta a luat sfìrjit in urma precumpànirii elementului romanic — ìndeosebi la poalele mun^ilor care serveau de vàratic 126, de ex. in Maramure§ §i in Valea Moldovei — care, sub conducerea unor càpetenii (cneji, voievozi), viitori feudali, intemeiazà primele organiza^ii prestatale cu caracter romanic m. Populaba slavà, bilingvà, adopta definitiv limba organizatorilor acestor formaci de stat de dupà invazia mongolà §i mai tirziu ai statului feudal al Moldovei.
    Toponimicele slave prezintà azi aspectul pe care 1-au avut in epoca imediat precedentà asimilàrii slavilor. Dupà rominizarea acestora, aspectul toponi-micelor n-a mai suferit schimbàri datorite inovatiilor slave, ci eie au fost supuse legilor fonetice romine^ti. *Doroguñ « al lui Dorogun » 128 a devenit in rostirea slavilor Dorohuñ (in documente e scris cu g chirilic, dar acesta reda pe h, ca in grafia actualà ucraineanà). Rominii vor fi rostit intii g in acest nume; apoi pronun^area romìneascà s-a adaptat celei slave, g fiind inlocuit cu h prin secolul al XII-lea. In rostirea romìneascà, dupà asimilarea slavilor prin sec. XIII—XIV, forma toponimicului s-a modificat in urma identificàrii sufixului slav -un cu sufixul, rominesc -où. Dupà trecerea la iod a lui ñ, fenomen fonetic rominesc, pe la inceputul secolului al XVI-lea, toponimicul a luat aspectul de astàzi. Dacá slavii ar fi fost rominizati inainte de secolul al XII-lea, rominii ar fi pàstrat o forma cu g: *Dorogon, *Gorodnic. In acest caz s-ar fi pàstrat §i ierurile neintense, dispàrute prin acela^i secol: *Gorodenic. Dacà slavii ar fi dispàrut in secolul al Vlll-lea, cum s-a intimplat in Grecia, atunci romanicii ar fi auzit forme farà pleofonie: *Gordènic sau chiar *Gardenic (cf. in Grecia TapSix^v < *gordbki, devenit in slava meridionalà gradbCb) 129. Faptul cà populatia slavà s-a men^inui pinà prin secolul al XIV-lea a avut drept rezultat aspectul relativ recent al toponimicelor slave. Numai inovafiile slave (ucrainene) mai noi nu sint oglindite in toponimice, ca de ex. trecerea la u a lui l de la sfirsitul silabei (cf. Dolha ~ ucr. douha) sau trecerea la i a lui o din silabà ìnchisà (cf. [Hord]ou, [Ràd]d<ìtifi ~ ucr. -¿a, -iuci).
     126	Vezi harta munfilor nostri cu pästorit intens întocmitâ de I. Conea (Vechile tirguri-nedei de pe culmile Carpatilor, în « Buletin st,iin|ific, Sectia de çtiinte geologice çi geografice », II- 1957, p. 111). Gele douä tari romîneçti, Muntenia (avìnd paporturi intense cu Tara Fägärasului çi Jara Hategului) çi Moldova (avìnd legäturi cu Maramureçul), çi-au avut nucleul la poalele mun|ilor din cele douä arii muntoase cu pästorit intens. Aici trebuie cäutatä cauza care a dus la constituirea a dona tari romîneçti.
     127	Organizatiile de stat ale popula^iei de limbä slavâ au fost zdruncinate çi chiar desfiintate de nävälirile nomazilor de neam turcic din marea stepä eurasiatica (cazari, pecenegi, cumani etc.). (Moldova s-a numit mult timp Cuinania). ìndeosebi inarea invazie mongolä din prima juinätate a secolului al XIII-lea a dezorganizat complet tnjghebärile de stat ale slavilor.
     128	SCL, IV, p. 74.
     129	Vezi Max Vasmer, Die Slaven in Griechenland, Berlin, 1940, p. 287 urm., 318. Cf. « Dacoromania », X, p. 234.
61