Uneori cite o poezie intreagá e construitá la Maiakovski prin dezvoltare
—	cu cele mai neprevázute implicatii — a unei singure compara^ii in care cele douá planuri sint urmárite ín paralela, fiecare element in parte intárind justetea imaginii initiale. Constatind la inceput cá drumul«in serpentina » Sevastopol— Ialta e intortochiat « ca un román », Maiakovski il descrie in continuare cu toatá seriozitatea, ca istoria unei iubiri: la inceput drumul inconjoará de departe muntii, intocmai a§a cum cei doi indrágostiti ocolesc cu ajutorul aluziilor tema dragostei, dar curind arsita chinuitoare aprinde inima indrá-gostifilor cu focul pasiunii — insá popasul e popas — frigaruii, dar mai ales piersicii sint dulci ca primul sárut; peisajul sublim ce se deschide apoi prin «poarta Baidar» — golful §i cerul albastru cu nori albi — e limanul dragostei implinite, dupa care urmeazá drumul plicticos (prin tuneluri) al casniciei; gelozia te face sá bánui dupa fiecare stincá pe amantul-bandit cu cutitul in dinti, insá viata continuá in monotonía ei cotidianá, ce se íntrerupe doar din cind in cínd cu cite un scandal de familie sub forma unor pene de cauciuc. Pina la urmá sosirea e asemánatá cu o piatrá de mormint:
                    Kor^a jk
                              OKOHTOTejIMIO
                                              9TO AOeCTfa,
                   pacnyx
                              ot MoiopHoro risajiTa—
                   —	CTon I —
                                 H CKJienoM
                                                OT^eJibiiuñ noffbe33,:
                 —	nomanTe
                                   HepBOHei;!
                                                    fln'ra.
    Asemenea metafore dezvoltate se intilnesc la fiecare pas in poezia lui Maiakovski. In oda inchinatá «tovarásului Nette — omului §i vaporului» intilnirea cu vaporul care poartá numele unui tovar᧠cázut eroic la postul de datorie (Nette a fost un curier diplomatic ucis de gardisLii albi) prilejuieste o serie de asociatii dintre cele mai sugestive. Poetul il recunoa§te pe prieten (omul) dupa colacii de salvare — farfurioarele ochelarilor, iar urma luminoasá lásatá de luná pe apá in spatele vaporului e dirá de singe din coridor (Nette a fost ucis in tren, ín Letonia burghezá de atunci, fiind tírit de banditii care au vrut sá-1 rápeascá impreuná cu actele secrete pe care le avea asupra lui). Imaginea devine deosebit de impresionantá, pateticá, gravá prin aceastá apropiere neasteptatá:
                    3a KopMoñ JiyHHma.
                                     Hy h 3AopoBo!
                       3anerjia,
                            npocTopH HaRBoe nopBaB,
                   ByRTO HaBeK
                                3a co6oil
                                          H3 ÓHTBbl KOpiI3,OpOBOH
                      THiieiub ene« repoH,
                                   CBeien h KpoBaB.
    Stabilirea celor mai neprevázute paralelisme intre realitatea fizicá si uni-versul de luptá al clasei muncitoare, de care poetul era legat prin tóate fibrele geniului sáu, imbracá in creatia lui Maiakovski forme dintre cele mai varíate,
149