moarte, in viitor, se intrevede in ultima, a treia parte a poemului §i pe tàrimul dragostei, victoria omului asupra micului burghez individualist.
    Se pare cá tocmai aceastà complexitate de imagini hiperbolice 1-a fàcut pe Martin Nag 32 sa interpreteze « flpo 3to » ca un poem fantastic. Se prea poate ca literatul norvegian sà fi fost derutat si de titlul primului paragraf al celei de a doua parti : (JiaHTacTnqecKaH peaJibiiocTi. (« 0 realitate fantastica »). Nu este greu de vàzut insà cà §i titlul acesta trebuie inteles metaforic. De fapt poemul «Ilpo 3to»> nu poate fi calificat ca fantastic, intrucit pina §i in miezul celor mai neobisnuite legàturi, poetul nu pierde contactul cu « realitatea prima », avind grijà sá sublinieze mereu, fie direct, fie in subtext, caracterul conventional al « realitàtii a doua ». Banchiza pe care càlàtore§te ursul-poet e mereu perna-banchizà, vizitele pe care le face apoi eroul sint riguros umane §i doar atunci cind micii burghezi se sperie de interven^iile furios-denun{:à-toare ale musafirului, el isi aduce aminte cà e urs etc. Pentru ca sistemul de imagini din « Ilpo 8to » sà poatà fi calificat « fantastic » el trebuia sà se fi constituit intr-o realitate de sine stàtàtoare cu legile ei specifice, cum se ìntimplà de pildà in piesele lui Maiakovski « Baia » §i « Plosni^a ». Aici ac^iunea fie cà se mutà efectiv in viitor (« Plosnifa »), poetul imaginìndu-si o realitate complexa avind multe tràsàturi caracteristice inexistente azi, fie cà atrage din viitor personaje (femeia fosforescentà din « Baia ») inexistente in lumea realà con-temporanà. Nici urmà de a§a ceva nu se petrece in « Despre asta ». Aici toate reprezentàrile neobisnuite apar doar ca o concretizare hiperbolicà a unor senti-mente si rela^ii sociale, ceea ce mentine pinà la urmà tot complexul de imaginile al poemului intr-o legàturà indisolubilà cu realitatea « primà », obi§nuità. De altfel pinà si in finalul « cel mai neobisnuit »—cererea la adresa unui inginer chimist din veacul al XXX-lea de a-1 invia, Maiakovski i§i expune de fapt crezul revolucionar, aplicat la sectorul cel mai delicat al existentei umane — iubirea :
                  BocKpecH —
                           CBOe «OIKHTb xony !
                        'Ito6 He 6i>i;io :iio6bh — cny;i;aiiKii
                    aaMywecTB,
                                 noxoTH, xjieOoti.
                        rioCTejIH npOKJIHIl,
                                          BCTaB c jieiKaiiKH,
                      mto6u Bceíí BcenenHOii uuia jiioSoBb.
                   Hto6m ReHb,
                                  KOTopbiit ropeM CTapnm,
                        He xpncTapa;i,HH'iaTi>, mojih .
                   Hto6 bch
                               Ha nepBLiii KpHK:
                                      —	ToBapwm ! —
                     oSopa^HBanacb aeMJin.
                    Hto6 HtHTb
                            He b wepTBy AOMa AtipaM.
                  HtoG Mor
                            b po^He
                                   OTHHHe
                                               CTaTb
                   OTen —
                              no Kpattneii Mepe, mhpom.
                      3eMJieii, no Kpaiineii Mepe, — MaTb.
     32	Vezi studiul citat: Fantastical Realism. The Problem of Realism in Mayakovsky’s «np0 3T0>>, « Scandoslavica », Tomus IV, 1958, pp. 3—22.
153