lui Witold, care era fiul lui Kiestut, principe pägin, ìnvins si ìntemnitat de Iagello in 1382 S1. E probabil cä expunerea neindeminatecä a solului trebuie in^eleasä de fapt ca o aluzie la un tratat de alian^a, azi pierdut, intre Alexandru cel Bun si Witold, pe care Stefan cel Mare voia sä-1 innoiascä. Altfel nu intele-gem men^ionarea celor doi domnitori in textul soliei, al cärei scop era tocmai o apropiere intre Moldova §i Litvania.
    Dupä ìncheierea päcii intre Litvania si Moscova la 1408, Witold devine disponibil pentru lupta comunä impotriva cavalerilor teutoni §i participä aläturi de poloni la lupta de la Grünwald. Am arätat mai sus care era conjuncture politica din räsäritul Europei in timpul acestui räzboi, dominata de du^mänia intre Ungaria si Polonia. Abia tratatul de la Lublau, cind Polonia s-a impäcat cu Ungaria, iar Moldova a fost recunoscutä ca vasalä a Poloniei, a schimbat situala. Litvania participase la tratatul din Lublau ca cea de a treia parte contractantä. ìn anul urmätor (1413) are loc unirea de la Horodlo intre Litvania §i Polonia, adicä intärirea actului de unire de la 1386, cu recunoa§terea lui Witold ca mare cneaz autonom §i, ceea ce era mai important, cu recunoas-terea privilegiilor de imunitate feudalä ale nobilimii litvane. Totu§i Witold nu era multumit : se temea de ridicarea puterii polone si urmärea formarea regatului litvan independent 32.
     In aceste conditiuni, in 1414, ìncepe al treilea räzboi din secolul al XV-lea intre Polonia §i cavalerii teutoni, care acum nu se mai puteau bizui pe sprijinul Litvaniei, ilici pe al regelui-impärat, Sigismund de Luxemburg. Acest räzboi s-a rezumat la incursiunea unei mari armate polono-litvane in Prusia, la asediul unor cetäji §i la retragerea neasteptatä de pe cimpul de luptä a contingentului litvan, in frunte cu marele cneaz, ceea ce aduce o gravä neintelegere intre Polonia §i Litvania 33. Polonia, rämasä singurä, este obligatä sä incheie pace cu cavalerii teutoni 34.
    Despre participarea Moldovei la acest räzboi din Prusia avem o märturie in cronica prusianä a continuatorului anonim al lui Johann von Posillge, care spune cä regele Vladislav a atacat cetätile cavalerilor, aducind cu dinsul « o oaste nenumäratä de litvani, valahi (moldoveni), tàtari, rasi, samojiti si multi necre§tini »3S. Textul are aspect de exagerare si deformare a proportiilor oastei adverse ca §i cele privitoare la expedi^ia din ràzboiul precedent. E vorba de aceeasi insirare de popoare « necrestine » si schismatice, care lovesc pe « credinciosii cavaleri ». Observäm cä cealaltä cronicä prusianä a vremii, « Die aellere Hochmeister Chronik », vorbind de räzboiul cu Polonia din 1414, nu pomeneste de participarea moldovenilor36. Totusi avem o märturie, tot din sursä prusianä, care pare mai serioasä : marele maestru al cavalerilor teutoni serie episcopului de Wroclaw intr-o scrisoare particularä, chiar in timpul räzboiului, cä dusmanul 1-a atacat « avind in oastea lui rasi, tatari, litvani si moldoveni » 37. Dlugosz, cronicarul polon cel mai bine informat, nu pomene§te de moldoveni in descrierea pe care o face acestui räzboi. El insirä incä o datä cetele ostirii polone cu comandantii lor si pe mercenarii silezieni si boemi,
31	S t. Zaj^czkowski, Dzieje Litwy poganskiej, Liov, 1930, pp. 67 — 68.
    32	Historia Polski, I—1, p. 580.
     33	I. Dlugosz, op. cit., 1 — 2, col. 352 — 358.
     34	Historia Polski, I — 1, loc. cit.; I. Dlugosz, loc. cit.
     36 Scriptores rerum prussicarum, III, p. 340.
     36	Ibidem, III, pp. 629—630.
37	L. Golfbiowski, Panoivania Wladislawa IagieUy, I, Varsovia, 1846, p. 532.
232