de faptul câ în observafia de la pagina 54 se explicâ vechile teme, considerâm câ ar fi fost mai simplu sâ se redea numai ìmpàrfirea clasicâ pe terne.
      în ceea ce priveçte verbele, spre deosebire de A. Leskien, A. M. Seliçcev, St. Slonski, K. Mircev, St. Kul’bakin, N. van Wijk, care impart verbele tematice în 4 clase sau conju-gâri, Nikiforov distinge numai 2 conjugàri. Clasificarea lui Leskien dupa tema prezentului este mai adecvatâ, eu atît mai mult eu cît chiar Nikiforov din conjugarea a Ill-a formeazâ subgrupa înmuiatâ a conjugârii I. Deci simplificarea nu reprezintâ o uçurare în clasificare.
      Capitolul al V-lea intitulât Cele mai importante particularitâ(i sintactice trateazâ întrebuinfarea predicatului, folosirea cazurilor, exprimarea negafiei çi propozitia compusà. Sînt prezentate în mod concis trâsâturile specifice aie sintaxei slave vechi.
      Ultimul capitol — Lexicul traducerilor paleoslave prezintâ un interes deosebit, fiind un capitol original, foarte rar tratat în alte manuale çi util pentru cercetàtori.
      Manualul, care se prezintâ ca un tot unitar, se încheie eu cîteva texte din cele mai importante monumente de limbâ, urmate de 2 pagini de vocabular.
     Lucrarea, în ansamblu, este închegatâ, interesantâ çi bine documentata.
      Traducâtorul, prof. I. D. Negrescu, care çi-a asumat sarcina de a prezenta în limba romînâ acest rnanual, a depus o muncâ ce-i face cinste. Dar, pe lîngâ mérité incontestabile, traducerea prezintâ çi unele lipsuri, deoarece traducâtorul s-a izbit de anumite greutâfi cârora nu le-a putut face fa|â, nefiind familiarizat cu terminologia de specialitate. Astfel traducerea a intitulat-o Limba paleoslava, deçi acest termen este astâzi ieçit din uz, fiind înlocuit eu termenul slavà veche. La tabloul consoanelor de la pagina 37, ca çi în paginile urmâtoare, pentru consoane se folosesc termenii: prelingvale, mediolingvale, postlingvale, neobiçnuifi în terminologia noastrâ lingvisticà.
     O	altâ observable pe care vrem s-o facem se refera la redarea numelor proprii, respectiv a denumirilor monumentelor de slavâ veche. Pe lîngâ unele titluri judicios redate, traducâtorul a créât çi unele numiri improprii. Astfel Hueecnue jiucmku au fost traduse prin Foifele de la Kiev, iar XujiandapcKue jiucmrai prin Foifele de la Hilandar. Termenul foipe este impropriu, neadeevat, eu atît mai mult eu cît, pe de o parte, diminutivul foipe nu corespunde întru totul formei diminutivale din limba rusa, iar pe de altâ parte, în alte tratate sau manuale apare denumirea de foi sau fragmente.
     Tot în legâturâ eu denumirea monumentelor de limbâ trebuie sâ relevâm faptul câ traducâtorul a fost inconsecvent: uneori s-a tinut de textul original, în care titlurile tuturor monumentelor de limbâ sînt redate intégral în limba rusâ, iar alteori s-a abàtut de la textul original ajungînd la creafii hibride, în care prima parte a titlului este tradusà din limba rusâ iar în partea a doua se dâ denumirea latinâ. Aça se explicâ de ce în traducere apar denumiri ca: Tetraevanghelul Zographensis, Manuscrisul Marianus, Sbornicul Clo-zianus, Manuscrisul Assemanianus çi Manuscrisul Suprasliensis (p. 18—22). Considerâm câ era mai bine ca titlurile sâ fi fost redate în traducere, ca de pildâ: Tetraevanghelul de la Zograf, Codicele sau Manuscrisul lui Assemani, Codicele lui Cloz etc. çi, eventual, în parantezâ sâ fi fost indicate titlurile în limba latinâ, aça cum procedeazâ de pildâ St. Slonski2.
      Se observâ uneori câ traducâtorul introduce în text çi explica{ii proprii. Este drept câ aceste explicafii sînt date în paranteze, dar acestea nu se deosebesc cu nimic de cele folosite de autor çi nici nu se semnaleazâ nicàieri câ sînt note aie traducâtorului. Aça de pildâ la Savvina Kniga se adaugâ explicatia Cartea preotului Sava (p. 21) ; la titlo se adaugâ explicatia semnul prescurtârii (de 2 ori la p. 26). La lucrâri çtiinfifice traducâtorul nu poate interveni çi modifica textul, sau daeâ, totuçi, intervenga este necesarâ, traducâtorul are obligafia de a semnala câ nota, explicatia îi apartine.
    2	S t. Slonski, op. cit., pp. 9—10.
378