Mitra aja-zisà de arliiiiiamlrit
    Aceastà mitra frumoasà neamintità de Tafrali, a cunoscut-o D. Dan, care
o	socote§te « arhimandriteascà »45. (Vezi figura nr. 5).
    Este de catifea rosie iar broderiile de pe ea sint lucrate cu fire de aur, de argint §i de màtase. Partea de sus poartà un medalion cu chipul Maicii Domnului Platitera. Partea din fata este impodobità cu un mare medalion infàtisìnd Sfìnta Treime. Patru serafimi ìmpodobesc celelalte parti ale scufiei, fiind despàr|iti unii de al^ii de douà panglici din fir de aur incruci§ate in jurul medalionului Platiterei.
    0	etichetà o dateazà din veacul al XVI-lea. Judecind dupà medalionul cu Sf. Treime, a§ crede cà scufia este de la sfìr§itul veacului al XVI-lea sau chiar din veacul al XVII-lea.
*
*	*
    Cam acestea sint datele noi pe care le-am putut aduna la cel mai frumos si cel mai ìnchegat muzeu de artà feudalà romìneascà 46. Dar nu ne putem impiedica sa ne gindim la necunoscutele §i multele odoare care au pierit cu desàvir§ire de la Putna in decurs de cinci veacuri. Unde sint bunàoarà daniile lui Iuga vistiernicul 47 pe care le amintesc documente din 1476?
    Si cite aitele care au fost furate de la mànàstire ! Astfel o scrisoare din 4 februarie 1564 a biràului Bistritei ardelene Grigore Dawm càtre Augustin Hedwig, judetul Sibiului, pàstreazà amintirea primejdiei ce apàsase asupra Putnei cìnd ostaci din Ardeal voind sa prade mànàstirea, fuserà ìmpiedicati de troiene a ajunge pina acolo 48.
     45	D. Dan, op. cit., p. 109: «O mitrà arhimandriteascà de catifea rosie, ornata cu
2	iconite §i cu serafimi cusuti cu fir de aur si argint si cu ?ireturi de aur ». Cà este o mitra de arhimandrit sau poate mai degrabà de arhiereu, este un amànunt asupra càruia nu ne putem da pàrerea in cele de fata.
     S-au pàstrat foarte pu^ine scufii inrudite cu aceea de la Putna: nu cunosc deocam-data decit una la manastirea Esfigmenu de la Muntele Athos (cf. G. M i 11 e t, op. cit., p. 71 §i pi. CLII —CLIII, nedatata de acest invàtat). Pentru acoperàmintele de cap ale arhiereilor vezi unele date la I. Barnea, Sfintul Ciril, patriarhul Alexandriei. Studiu iconografie, Buouresti, 1946, extras din Prinos patriarhului Nicodim. Cercetarea mitrei de la Putna este anevoioasà, ea fiind inchisà in josul unui dulap, intr-un colt mai pu|in luminos din muzeu.
     46	Mai ìnsemnàm citeva date dintr-o vreme mai nouà, dar pe care nu le-am gàsit in lucràrile altor cercetàtori ai Putnei.
      a)	O icoanà mare a Sf. Antonie cel Mare — c(r Iì)tm iip(ì)ii(o)a(o)6nh ilin-stm kìahìh — Cu-viosul, ìmbràcat ìntr-o rasà neagrà, si cu ochii pàtrunzàtori §i piini de desjteptàciune are in minadreaptà o cruce iar cu cea stìngà, rezematà de o lungà cirjà, fine un lung sul pe care este scrisà o rugàciune de 16 rìnduri in slavone§te. Cerul este zugràvit cu aur. In josul chenarului aurit al icoanei serie romineste : « A cast1 a s vntà icoanà au fàcut-o Svntie Sa Kyr Antonie mitropolitul. Leat 7243 (= 1734), n[o|e. 10 ». Despre Antonie, zis Putneanul, cf. N. I o r g a, Istoria bisericii rominefti si a vietii religioase a Rominilor, II, ed. a 2-a, Bucure?ti, 1930, pp. 83-85, 94, 113 si 326).
      b)	Pe usa ferecatà a scàrii turnului zis al tezaurului se poate citi cà: « S-au fàcut usa aceasta fiind egumen kir Pahomie. L(ea)t 7271 (= 1763), maia 9. Vichentii maister». (Despre Pahomie, v. D. Dan, op. cit., pp. 121 — 122).
      c)	Pe un analoghion fàcut doar din scinduri fàtuite si folosit in chilia unui càlugàr serie cu cernealà: « Aceste 4 analoge s-au fàcutu de arhimandritul Ghenadie Platenki la anul 1824 ». (Poartà numarul de inventar 417/1 ; despre Platenki, recte Popovici, cf. D. D a n, op. cit., p. 123, care ìnsà nu-1 cunoa§te ca igumen al Putnei decit incepind din 1826).
47	Cf. Documente privind istoria Rominiei. Veacul XV. A- Moldova. Yol. II, pp. 1,
3	— 4 (nr. 1, 3 si 4).
     4? N. Iorga, Documentele Hurmuzaki, voi. XV—1, Bucuresti, 1911, p. 595 (nr. 1107).
285