Kopeckij se ocupà, In special, de dicfionarele fcolare fi de cele ale Academiei amintind numai in treacàt dicfionarele de specialitate.
     Articolul lui Jaromir Beli è Situafia fi sarcinile dialectologiei cehe17 ne informeazà asupra ultimelor lucrSri de dialectologie cum ar fi lucrarea lui Václav Krístka, Ostravskd hornickd mluva (Praga, 1956) sau cea a slavistului francez M. Vey, Morphologie du tchèque parlé (Paris, 1946) etc.
      Alte lucràri, analízate de J. Bélid in articolul sus-amintit, urmàresc studierea fonetica a dialectelor: accentui, pronuntarea, cantitate, melodie etc.
     Afa este, spre exemplu, lucrarea lui Milan Romportl, Prizvuk, kvantita a melodie ndreèi na Jablunkovsku (Opava, 1954). Jaromir Belié subliniazà importanza unor astfel de cercetàri dialectale ale limbii cehe, intrucit eie contribuie la fixarea unor consideratami de ordin fonologie in limba cehà.
     Frantisek TràvniÈek semneazà articolul cu privire la principiile sludierii monografice a dialectelor slave1*. In cercetàrile de acest fel, lexicul prezintà o deosebità importanza deoarece in el se gàsesc atit arhaisme, cit fi regionalisme. Deosebità importanza prezintà fi morfologia, ortoepia, sintaxa fi chiar topica acestor dialecte.
      Originea fi dezvoltarea grupei limbilor slave constituie obiectul referatului lui Antonin Dostal19. Grupa limbilor slave in perioada « pfedhistorické » (preistorica), a avut legile ei specifice, legi care se dezvoltà mai mult abia in perioada istoricS. Trebuie semnalatà legatura ce a existat intre limbile slave fi alte limbi, spre exemplu, legatura dintre bulgara fi macedoneanà (este vorba, mai ales, de lexicul acestor doua limbi).
     Din punct de vedere istorie, autorul considera ca termenul de « protoslovangtina » (protoslavà) este corespunzator perioadei « predslovanské » (preslave).
     In accepZiunea autorului, inZelegem prin imitate lingvisticà a grupei de limbi slave toemai sistemul fonetic comun acestora (p. 218).
     O	importanza deosebità prezintà pentru slavifti, problema rela(iilor balto-slave, fapt ce reiese fi din referatul lui Pavel Trost20. ConvieZuirea balto-slavà se remarcà, mai ales in sintaxa, prin prezenja genitivului de negaZie fi a dativului absolut.
     La fel in morfologie: participiul prezent pasiv terminat in -(o)-mo, se considera ca fiind specific atit limbilor slave cit fi baltice. Deosebirea rezidà din faptul cà terminaZia m in limbile baltice (in special in lituanianS) este freeventà nu numai la participiile pasive, dar fi la unele verbe cu funcZie predicativa.
     In urma caracteristicilor comune — fie ele sintactice, fie morfologice — se poate trage concluzia cà limbile baltice fi slave au putut constitui in trecut o unitate lingvisticà (pp. 226-227).
      Partea a doua a volumului cuprinde o serie de lucràri referitoare la literaturile slave vechi, la literaturile slave ale secolelor al XVII-lea fi al XIX-lea precum fi alte studii de istorie literarà fi folclor.
     Unele aspecte ale tendinZelor literare din trecut slnt dezbàtute de Jozef Hrabàk, in articolul Problema clasificàrii tendin\elor literare in vechile literaturi slave21.
     Autorul distinge, in mare, douà perioade:
     a)	perioada medievalà — in care nu existà o limbà naZionalà. Iniziatomi produc-Ziunilor literare din aceastà perioadà a fost nobilimea fi clerul;
      17	Slav a ùkoly ceské dialektologie, pp. 197 — 208.
     18	Zdsady monografického popisu jednollivych slovanskych lidovych dialektu, pp. 209-214.
     19	Pùvod a vjjvoj slovanské jazykové skupiny, pp. 215—219.
      20	K otdzce baltoslovanskìjch jazykovych vztdhù, pp. 221 — 227.
21	Problém striddni literdrràch smerù v starych slovanskych literaturdch, pp. 229 — 240.
358