Altàdatà efectul frapant se realizeazà prin contrast. Se valorificà contradicha intre tonalitatea solemn à a unei expresii si folosirea ei intr-un contex satiric. Ridiculizind figura vulgarizatorului care in aprecierea literaturii clasice aplica mecanic niste sabloane pseudo-marxiste invádate pe de rost, Maiakovski
il	obliga sa foloseascà limbajul cel mai pretensos pentru emiterea unor inep^ii. « Be3 pyjin h 6e3 neTpn.fi » e o zicalà poeticà prin care se caracterizeazà acele situaci in care oamenii, pierzìnd orientarea,- depositi de evenimente, se lasà in voia vintului, adicà in voia intimplàrii. Ignorantul nostru recurge la expresia citata pentru a-1 « ràpune » pe Lermontov :
               MaccaM hcho,
Kan HH XHTpH,
                  WO, MHJIIOKOBCKH ÍOJIH ,
                   CBeTHJia
                   y JlepMOHTOBa
                                     XOflHT 6e3 BeTpHH,
               a HeK0T0pue —
h 6e3 pyjiH »
     ín acelasi spirit poetul recurge adesea la pseudo-citate din poe^ii clasici. Exemplul cel mai cunoscut — si cel mai ìndràznej: — e cel din capitolul IV al poemului « E bine ! ». Celebra discutie de noapte din « Evgheni Oneghin » al lui Puskin, in care Tatiana ti destàinuie dàdacài dragostea sa, e parodiatà pentru ridiculizarea sufragistelor burgheze care-L adorau pe Kerenski. Indrà-gostita e de data aceasta bàtrìna narodnicà « madame Kuskova », iar dàdaca nu e dàdaca, ci « dadacul » Miliukov in persoanà. Bàtrinul profesor e foarte alarmat de indispozitia pupilei sale, ii promite tot felul de « libertàri si constitute », iar atunci cind aflà de dragoste e aproape uluit. Totul se rezolvà insà, de indatà ce « dadacul » aflà cà idolul femeii e « Sa§ka » (Kerenski). E1 o blagosloveste chiar pe Kuskova :
                   lipa Hniiojiae Mh
           h npn Cauie COXpaHHM «OXORbI HaiIIIl.
                 BuTb MOHÍCT,
                          Ha 6eperax HeBH
                      no;(o0Hi.rx
                          «aM
               BHflaJIH, Bbl?
    Aproape tot capitolul e literalmente « construit » din citate puskiniene, cu intonaca lor lirico-nostalgicà, atìt de contrastantà cu grotescul situatici descrise. De intonatie puskinianà sint si versurile care irump dintr-odatà, in relatare voit « publicistico-prozaicà » despre strada Miasnitskaia :
                   IIpan;i,iiB h CBoSo^eH moìì Bemiiìi h3uk H C BO.ieii COB6TCKOJO APy*eH.
Parcà auzi
             KaK libine cóiipaeTCH Bcmeii Oner...
    Aproape cà-1 bànuiesti pe poet cà-si va descàrca indignarea intr-o tiradà retorico-patetica. Nici de cum. Vocea sa rupe parcà si « proza » reintrà in drepturile ei :
             HO, «HaTOMKHyBUIHCb Ha 9TH HH3H»,
               «ante a saiuiyjicn, ciiouijiyateii.
142