victoria definitiva, íncrederea pe care poetul o cinta in ultímele strofe ale poemului : HanpacHO ityjiaK EBponu aajjpan. KpoeM hx rpoxoTOM. Ha3a» ! He CMeTb ! Grana BeJiHHañniHM KOMMVHHCTOM — opramisaTopoM flawe caMa MjILH'ICBa CMepTB. Nu o data s-a aràtat (mai ales in lucràrile cercetàtorilor sovietici) cà poetica lui Maiakovski, inovatoare §i revolucionará, este totodatà §i o continuare a traditiei acumulate de marii poeti rusi. Observaba e cit se poate de exactà §i se verifica, printre aitele, prin frecvente recurgeri la proverb, zicalà, expresia plastica populará, unde, incontestabil, Maiakovski ii continua pe Krilov, Griboedov, Puskin, Nekrasov. Dar si aici « noutatea » e mereu pre-zentà. Foarte sugestive sint micile modificàri pe care le face poetul in expre-siile uzuale sau proverbele in care le citeazà doar pe jumàtate, cealaltà fiind omisa pe baza legii economici verbului, tinìndu-se seama cà fiecare cititor sau ascultàtor o completeazá in minte fàrà efort. De pildà : HaMa30JiHB OT nHTHJieTHero CH«ennH 333,1.1, KpenMie, KaK yMMBajiBHHKH, JKHByT H nOHHHe —- muuie soda. Gbhjih yioTHHe KaGmieTLi w cnaneiiKH. Din zicàtoarea compietà « Tirine boah, HHHte TpaBti » ce se aplica acelora care stau pititi, linisti^i, de fricà sà nu fie observati, poetul introduce in vers doar prima jumàtate. E arhicunoscutà expresia ruseascà « hh BMecTii nyjj cojih ctenii » (am mincat impreunà un pud de sare) pentru a aràta cà o colaborare de muncà sau 0 prietenie dureazà mult. Maiakovski modificà intrucitva expresia populará pentru a reliefa greutatea muncii practice (in « De vorbà cu inspectorul financiar despre poezie ») : nyn, KaK rOBOpHTCH, COJIH CTOJIOBOÜ eterni h coTHeit nairapoc Kjiy6n, htoGli Ao6htb aparonciinoe cjiobo H3 apTe3HancKiix moffCKHX raySnH. In aceeasi poezie se recurge la o expresie, aproape vulgarà, dar foarte potrività dacá se £ine seama de profesiunea interlocutorului : rpaiKflaHHH (|)HHHHCneKTOp, qecTHoe cjiobo, noaTy e KoneenKy e.tema/om cnoaa. 141