Impotriva Moldovei25, ci insemnàtatea sa in istorie sta ih aceea cà ìntìia oarà se recunoaste oficial din partea Ungariei cà Moldova este vasala Poloniei. Pe de alta parte, tratatul include tot pentru intiia oarà, Polonia in lupta comunà impotriva turcilor §i o apropie in acest chip mai mult de interesele tàrilor romine. in sfxrsit, tratatul sigilind impàcarea ungaro-polonà, inseamnà implicit renun|;area Ungariei de a mai sprijini pe cavalerii teutoni, principalii dusmani ai Poloniei.
    Am aràtat mai sus cà Moldova n-a participat la lupta de la Griinwald, pentru cà s-a ferit sà atife pe Sigismund de Luxemburg, aliatul de atunci al cavalerilor teutoni. Acum, dupà tratatul de la Lublau, aceastà piedicà nu mai exista §i o cooperare totalà a Moldovei cu Polonia devenea posibilà. Totusi, in explicarea politicii externe moldovenesti din acea vreme trebuie sà tinem seamà nu numai de relatiile ei cu Ungaria, ci si de cele cu Litvania.
     Moldova §i Litvania in primele douà deeenii ale secolului al XV-lea fi al treilea jrazboi cu cavalerii teutoni. De§i Polonia si Litvania erau unite in persoana suzeranului lor, de la alegerea marelui cneaz litvan Iagello ca rege al Poloniei (1386), cele douà state nu fuseserà unificate si duceau o politica adesea divergentà. Mai ales de la 1401, cind Witold-Alexandru, vàrul lui Iagello, e recunoscut ca mare cneaz al Litvaniei, se poate vorbi de aceastà tara ca de un stat cu o atitudine proprie in chestiunile politice ale Europei ràsàritene. Reprezentantul marii nobilimi litvane, care forma o confederate de cnezate autonome, Witold, monarh feudal prin excelen|;à, urmàrea formarea unui regat sub cirmuirea sa, un mare stat rusesc suzeran al tuturor cnezilor, rivai al marelui cneaz de la Moscova. In acest scop a practicat un joc de basculà, aliindu-se la inceput cu cavalerii teutoni impotriva Poloniei, apoi cu Polonia impotriva cavalerilor §i impotriva marelui cneaz al Moscovei, in sfir$it, dupà 1426, cu Sigismund al Ungariei si Germaniei impotriva Poloniei£6. Moldova a trebuit sà tinà seamà de toate fluctua^iile politice ale puternicului ei vecin. Ìncà de la ihceputul domniei lui Alexandru cel Bun, in 1401, cind Witold era prietenul cavalerilor §i adversarul vàrului sàu din Polonia, Alexandru al Moldovei, intr-un act bisericesc de fundare a episcopiei armene din Suceava, nume§te pe Witold « domnul nostru » 27. La aceastà data noul domn al Moldovei nu incheiase ìncà nici un act omagial cu Vladislav Iagello ; primul act de inchinare al lui Alexandru fata de regele Poloniei dateazà din 1402 28. Rezultà de aici cà la inceputul domniei sale, Alexandru se afla mai aproape de Litvania decit de Polonia. Contingente moldovenesti ajutarà in 1406 pe Witold in ràzboiul sàu impotriva Moscovei2B.
     Ìntr-o solie adresatà la 1496 de Stefan cel Mare marelui cneaz al Litvaniei, Alexandru, solii se exprimarà astfel : « Domnul nostru, voievodul, aminteste milostivirii voastre despre cei dintìi domni voievozi ai Moldovei si despre cnezii litvani, cum inainta§ii bunicului nostru, Alexandru voievod al Moldovei si ìnaintasii lui Witold, mare cneaz al Litvaniei, au avut ìntre ei fràtie si prietenie si pace » 30. In realitate Moldova n-a putut avea aliante cu ìnaintasii
      25	N. I o r g a, Istoria rominilor, III, pp. 331—333, serie despre tratatul de la Lublau : « Acest act de grosolana tràdare, de làcomie nemasuratà §i de aventuroase iluzii ».
20	I. Djbrowski, op. cit., II, pp. 243—244, 273, 274-277, 292, 309 — 313.
      27	P. P. P a n a i t e s c u, Hrisovul lui Alexandru cel Bun pentru episcopia armeanà din Suceava (30 iulie 1401), in Revista istoricà rominà, IV, 1934, pp. 45 — 46.
     28	M. Costàchescu, op. cit., II, p. 627.
29	Codex Vitoldi, in Monumenta Medii Aevi VI, p. 136 (scrisoare din 13 octombrie 1406).
     30	I. Bogdan, Documentele lui §tefan cel Mare, II, p. 391.
231