La pagina 145 se aratá cà predicatul verbal la forma timpului viitor exprimà, printre aitele, raportarea actìunii la momentul vorbirii de exemplu: y.wa uè npu.toMcy, e moAit ne eo3bMy, ceea ce nu este suficient. In manual nu se aratà cà un asemenea viitor perfectiv cu sens de prezent se ìntrebuinteazà numai la forma negativa (ne cKajtcy, ne cMozy, He noüMy) çi exprimà o negale puternicà, cu o valoare expresiva mult mai mare, decìt cea a formelor corespunzàtoare de prezent (cp . ne aoeopio, ne Moey, ne nomuiaio).
     Complementul exprimât prin genitivul partitiv çi prin genitivul obiectului de uz temporar este socotit de autorii manualului complément indirect. Ex. : Buneiì — Ka orypeinoro paccojiy c Më«OM; Yx ! flaflTe, Maiweiibua, njiamonna noT oÒTepeTb (p. 210). Noi ìnclinàm a crede cà un astfel de complément e mai curìnd direct, deoarece stâ dupà verbe tranzitive çi acÇiunea trece asupra lui, fie chiar parlai sau temporar. Dacà ne-am conduce numai dupà formà, atunci çi genitivul cu negafie (h ne iibio Boflbi) ar trebui socotit complément indirect, ori manualul de care vorbim il considera pe bunà dreptate complément direct.
     în capitolul « Complementele circumstanfiale » se aratà cà anumite grupuri de cuvinte cu valoare de circumstantial contin atribute care constituie un element obligatoriu al circumstanfiulului, de ex.: Oh oTBeqan muxu.u zoaocom (p. 214). Ideea e justà, dar din pàcate nu e dezvoltatà. Aici e vorba de fmbinàrile de cuvinte legate prin sens care, într-adevàr, au un roi important pentru sintaxa limbii ruse, dar care n-au fost ìncà studiate.
     Referitor la circumstantialele de màsurà, trebuie spus cà nu toti lingvistii accepta aceastà categorie aça cum e expusâ în manualul de care ne ocupàm. Noi credem cà divi-zarea circurnstantialelor care aratà timpul in circumstanfiale de timp çi de màsura timpului, e inutilà si ìngreuiazà ìnsusirea sintaxei limbii ruse. Muli mai potrivit ar fi sà se socoteasca màsura timpului ca o valoare a circumstantialului de timp. Noi socotim mai conforma cu realitatea lingvisticà categoria circumstantialului de màsurà fi grad care e apropiat de circumstanfialul de mod.
     Referitor la clasificarea propozifiilor cu o singurà parte principala de propozifie (ofliiococTaBHbie npertJionjeHiiH), se poate obiecta ìmpotriva faptului cà propozifiile infinitivaie au fost incluse ìn categoria propozifiilor impersonale si li s-a acordat un spafiu prea restrìns, Deçi propozi (iile infinitivaie sìnt apropiate de cele impersonale, credem cà ar fi fost mai oportun sà fie tratate aparte çi mai pe larg, deoarece au specificul lor — un caracter modal pronuntat — §i ocupà un loc important in sintaxa limbii ruse.
     La pagina 344 sìnt expuse cazurile de trecere între propoziÇia simplâ $i frazà — constructiile de scop, explicative si comparative. Aceste constructii sintactice provoacà multe greutàti studentilor. Unii le considera parti secundare de propozifie, altii propozitii subordonate. De aceea era necesar sà se insiste mai mult asupra lor, deoarece, fiind un fenomen complex, nu pot fi explícate pe o jumàtate de paginà.
     Propozitiile subordonate sìnt clasifícate ìn acest manual dupà conjunctiile çi cuvin-tele relative prin care se leagà de regentà si intre eie. Farà ìndoialà o asemenea clasificare scoate mai bine in evidentà raporturile dintre propozitii çi mijloacele sintactice prin care se exprimà aceste raporturi. Dar aceastà clasificare are çi un mare neajuns — ea face sà treacà neobservate tipurile propozitiilor secundare, ceea ce duce la o serioasá lacuna in pregàtirea studentilor. Consideràm cà trebuiau expuse aparte §i tipurile propozitiilor secundare, fie çi în mod succint.
     La fraza formata prin juxtapunere eu valoare comparativa prin opunere se aduce un astfel de exemplu: « IlycTt cbctht îuecmj — no'n. TeMHa» (p. 418). Consideràm cà exemplul nu este destul de tipie, deoarece confine o nuanfà de cauzalitate mai pronuntatà decît valoarea comparativ;“#prin opunere.
     Avînd în vedere calitàtile indiscutabile ale acestui manual, el poate fi folosit atît în predarea sintaxei limbii ruse în institutele çi çcolile noastre, cît çi ca îndreptar pentru cei care studiazâ sintaxa limbii romîne.
                                                                    Ion Moise
Zenon Klemensiewicz, T. Lehr-Splawiiiski, St. Urbanczyk,
     Gramatyka historyczna jçzyka polskiego (Gramatica istoricâ a limbii polone).
Paiistwowe Wydawnictwo Naukowe, Varçovia, 1955, 596 p.
     Succesele înregistrate de lingvistica polonezà în ultimile decenii — în special în domeniul dialectologiei istorice — au pus în fafa lingviçtilor polonezi un material documentar nou çi bogat, care trebuia studiat çi clasificat. Era necesará o lucrare de ansamblu, care sà interpreteze çi sà foloseascà noul material faptic, tinînd seama de noile criterii.
381