Cu aceasta insà incepe o noua etapa a politicii lui Kogàlniceanu, care nu intrá in cadrul articolului nostru.
     Pe baza celor de mai sus putem afirma cà politica lui Kogàlniceanu in perioada examinatà apare doar ca o politica de neutralitate, dar in realitate este o politica de sprijinire a mi§cárii revolucionare bulgare. Kogàlniceanu nu a suspendat ziarele bulgare, nu a expulzat pe revolutionari §i in special pe Botev ji a làsat ca autoritarie provinciale §i másele populare, care simpatizau cu ace§tia sa le dea tot sprijinul, dacá nu cumva a ordonat direct autoritario!’ sá inchida ochii a§a cum o afirma Vazov. Aceasta atitudine este confirmatá nu numai de fapte, ci de marturiile clare §i incontestabile fàcute de in§i§i revo-luronarii si ceta§ii bulgari. Consideràm cà nimeni altii declt ace§tia sint cei mai autorizar sà arate daca in perioada data au fost ajutar sau persecutati. Ori afirmarile lui Hristo Botev, Ivan Vazov, Zaharí Stoianov, K. Jankov, . Kiril Botev, Nicola Obretenov etc., sint extrem de concludente pentru momentul prezentat.
     Consideràm de asemenea cà aceste « memorii » sint, pentru problema noastrà, izvoare de primà miná. Continutul lor subiectiv sau lipsa lor de precizie, fireasca la documente de asemenea naturà, se poate referi la diverse date sau cifre, la anumite exageràri, care sà arate tocmai dificultàtile pe care le-au avut autorii lor, cu scopul de a-§i sublinia anumite merite. In nici un caz ele nu pot exagera atunci cind aratà ajutorul dat, fapt care le-ar fi diminuat tocmai meritele pe care in primul rind voiau sà le dovedeascà ace§ti revolutionari ràma§i in via^à, prin publicarea amintirilor lor. Unele din aceste memorii, ca acelea ale lui Kiril Botev sau Nicola Obretenov au fost publícate dupà 1913, atunci cind rela ti ile romino-bulgare, atit din vina guvernantilor nostri, cit si din cauza statelor apusene, se inràutàrserà foarte mult. Toate sint insà publícate dupà eliberarea Bulgariei, dupà 1877, cind ace§ti revolu^ionari erau in Bulgaria si cind puteau spune adevàrul pe faj;à fàrà sà le mai fie teamà de anumite repercusiuni.
     Articolul de fata se referà la un anume moment din perioada 1866 — 1877, la un moment de strinsà colaborare romìno-bulgarà. Dacà in tot acest lung ràstimp atitudinea maselor a fost pozitivà, aceea a guvernelor sau a diferitilor oameni politici de la noi a avut §i momente negative. Toate acestea trebuie studiate, càci numai asa se pot trage concluzii bine intemeiate pentru intreaga perioadà.
OTHOUIEHME MMXAMJIA KOr3JIbHM4AHy, HEKOTOPblX PYMblHCKHX MECTHblX BJIACTEH M HAPO^HblX MACC BO BPEMfl nEPEXO^A J3,PY5KHHbI XPMCTO EOTEBA
(27.VI—15.VI. 1876 r.)
( Pe3toMe )
     rioBHUHH, K0T0pbie saHiiMajiH b CBoe BpeMH npaBumiie Kpym PyMHHHii ii pyMHHCKiie nojiHTH'iecKHe fleHTeJiH, no OTHomemiio k SojirapcKHM peBOJiro-qHonepaM h k hx opraHH3aunHM, 06pa30BaBmnMCH b ByxapecTe, He coc-CTaBJiHJiH flo chx nop npeflMeTa nccjieflOBainm ira pyMHHCKOñ, hii óo.nrap-ckoh 6ypjKya3H0ii HCTopnorpa(|)HH.
264