,ca ín ucraineaná. Doar in Dofteana din raionul Tirgu-Ocna am putea presupune un h (< g) ucrainean, dar, deoarece nu e exclusa evolu^ia slavá meridionalá kt > ht, stntem nevoi^i sá renuntám la márturia acestui toponimic atunci cind vrem sá stabilim aria toponimicelor cu h (< g).
★
*	*
     lata lista toponimicelor cu h provenit din g pe care le consider de origine incontestabilá slavá:
     Bohotin: nume de píriu si de sat in rn. Hu§i, atestat intiia datá la 1431 sub forme oy BojfOTHN-fe (C o s t. I, p. 311). La baza are un adjectiv posesiv format cu sufixul -in- de la un nume de persoaná *Bohota, format din Boh-(cf. Bohdan «Bogdan») + suf: -ota 34. Pe hartá sub nr. 26 §i 27.
     Buhalnita: douá sate, unul in rn. Hirláu (prin care curge un piriu cu acelasi nume), atestat la 1612 sub forma de plural üv^hki^h (C o s t. II, p. 243, nota 8), iar al doilea in rn. Ceahláu. La baza lui stá apelativul ucr. 6yeaü «taur » trecut §i in graiurile moldovenesti (buhai). Sufixul compus -hhi^h indicá, insá, o formá derivatá ucraineaná. E greu de arátat in detalii cum s-a dezvoltat forma actualá Buhalnita din forma mai veche Buhainfi. E posibil ca Buhalnita din Neamt sá aibá la bazá un adjectiv in -bn- (urmat de sufixul -ica, care are func{;iunea de a substantiva adjectivele) derivat din substantivul . 6ysaü — *6ysaüna — cu sensul de « a taurului (vale)». *Eyeaunui^a a devenit apoi in pronuntarea rominilor Buhalnifa (cf. medelnifá < si. médénicá). Forma aceasta a fost apoi aplicatá §i toponimicului Buhainfi din rn. Hirláu. Pe hartá sub nr. 35, 36, 29.
     Buhanca: sat in rn. Román. Pare a avea- la bazá tot apelativul ucr. 6ysaü «taur». Forma^iunea e de asemenea slavá. Pe hartá sub nr. 30.
     Dálháuti, Dálháutul, sat in rn. Foc§ani, reg. Galaji. Forma mai veche, dinaintea asimilárii o-a > á-á, a fost *Dolhau{i < v. ucr. *Dolhóuci 38. Forma actualá ucraineaná ar fi	(Douhiuci). Sintem aladar in prezenfa
unui derivat ucrainean din numele de persoaná Dolh (= Lungul) + suf. -ovci (> -áuti), corespunzátoare formelor romíne§ti Dolhesti, Dolheni, adicá «satul, oamenii lui Dolh»38. Pe hartá sub nr. 7.
    Dolha: in rn. Cimpulung Moldovenesc < v. ucr. dojiza, azi doeza, « lunga »37. Pe hartá sub nr. 52 bis.
     Dolhaia: nume topic pe mosia satului Mocod, rn. Násáud, pe baza cáruia a fost format, tot acolo, de romini, §i numele topic Gura Dolhaiei 38 < v. ucr. doAscíH, azi dóeza 39. Pe hartá sub nr. 59.
     Dorohoi. Apare intiia datá ín documente la 1421 (C o s t. 1, p. 141) sub forma Mmui adjectiv derivat cu sufixul -bsk-: a<*P*<T(h)ckkih «din Dorohoi», iar
       34	Privitor la forma(.ii -otin, -utin, -gtin în toponimia slavâ a Germaniei orientale, a se vedea Reinhold Trautmann, Die elb- und ostseeslavischen Ortsnamen, Teil I, Berlin, 1948, p. 147 urm. Cf. toponimicul Bohutin din Cehoslovacia si Bogutyn din Germania derivat din numele de persoanâ Boguta, ibid., p. 147. B posibil ca Bohotinul sà fi avut intr-o epocà mai veche forma * Bohutin, din care s-a dezvoltat forma mai nouà prin asi-milare (o — u > o — o).
      35	Prin ô îl notez pe o lung din silabâ închisâ, care în vechea ucraineanà prezenta un timbru apropiat de acela al lui â. Romînii 1-au identificat eu â. Yezi mai sus, nota 22.
       38 Vezi I o r d a n, Nume de toc., p. 89; Contributions onomastiques, p. 18.
       37	Loc. cit.
      38	Comunicat de G. Giuglea.
         I	o r d a n, Nume de loc., p. 89.
47