principili n-a fost contestata de nimeni, desi este de parere cä ea nu s-a caracterizat prin inovatii esentiale17.
    Invocata §i astäzi in discuoile care se poartä in problema raporturilor dintre cele douä ramuri indo-europene, ipoteza lui Meillet are din ce in ce mai putini adepti. Aceasta 1-a indreptätit pe S. B. Bernstein sä afirme recent18 câ-«în prezent sînt putini cei care, urmìndu-1 pe Meillet, mai neagä aceastä imitate, iar faptele lingvistice identice în balto-slavä le explicä prin evolutia paralelä si absolut independentä a limbilor baltice si slave»19.
    5.	Un loe aparte ìn istoricul problemei relatiilor lingvistice balto-slave ìl ocupa ipoteza lui J. M. Endzelin expusä ìntr-o lucrare capitalä publicatä ca tezä de doctorat în anul 1911 si într-un studiu apärut în 1953 2o.
     Analizìnd atit träsäturile comune, cît si deosebirile existente în fonetica, morfologia, sintaxa çi lexicul limbilor balto-slave, autorul ajunge la urmä-toarele concluzii privind perioada protoistoricä a baltilor §i slavilor.
    în indo-europeana comuna dialectul « slav » se deosebea de cel « baltic », ocupînd o pozitie intermediará între acesta din urmä si cel « iranian ». Cînd indo-europeana primitivâ s-a scindât (natural, ca rezultat al scindärii vorbi-torilor ei), iranienii s-au^separat teritorial de slavi. Bâmînînd veeinii cei mai apropiati ai tribului baltic, slavii s-au contopit eu reprezentantii acestuia, pentru o anumitä perioadâ au convie^uit, într-un timp cînd limbile lor erau atît dé asemänätoare una cu alta, încît ei se în^elegeau reciproc. Putem vorbi, prin urmare, de o epoeâ balto-slavâ, însâ Endzelin considera cä nu e cazul sä folosim termenul « limbâ balto-slavâ primará », întrucît el ar putea da nastere la ideea câ, din punct de vedere lingvistic, în perioada respectivâ ar fi existât o imitate deplinä.
    Spre deosebire de Meillet, J. M. Endzelin susine cä majoritatea inova-tiilor lingvistice specifice slavilor si baltilor au apärut toemai în epoca de comunitate a celor douä triburi. Totusi, în ceea ce priveste originea unor concordante balto-slave lingvistul letón admite în parte si ipoteza lui A. Meillet, considerînd câ in miele cazuri aceste träsäturi comune s-au ivit independent si au évoluât paralel.
    Endzelin subliniazâ însâ si existenta unor deosebiri initiale în sistemili limbilor balto-slave. Aceasta îl determinä pe savantul leton sä presupunä cä strämosii baltilor si ai slavilor aleätuiau de fapt grupari tribale autonome, dar care foloseau ca mijloc de comunicare dialecte foarte apropíate unul de altul21.
    6.	Examinarea ipotezelor emise în legäturä cu cele mai vechi relatii balto-slave ne duce la concluzia câ unitatea acestor ramuri indo-europene nu poate
     11	Vezi A. Meillet, Les dialectes indo-européens, Paris, 1908, p. 40, 48. Putini sînt cei care au acceptai integral teza lui A. Meillet. Printre ei se numärä: lingvistul litua-nian Kazimieras Bûga (1879 — 1924), lingvistul ceh J. M. Korinek si lingvistul elvetian Alfred Senn.
     18	în « Bonpocu H3HK03HannH », 1958, nr. 1, p. 48.
     19	La al IV-lea Congres international al slavistilor (Moscova 1 — 10 septembrie 1958), teza despre evolutia paralelä a limbilor balto-slave a fost sustinutâ de tînârul lingvist lituanian V. Maziulis. Vezi 3aMeniKu k eonpocy o dpeeneüuiux omnouieHunx ôcuimuücKux u c.iaeancKux «sbinoe, Vilnius, 1958.
     20	Vezi Cjiaemo-ôaAmuücKue smiodu, Harkov, 1911 §i flpeeneuiuue cJiaeHHO-ôajimuücKue a3biKcebie cen3u, Riga, 1953.
     21	Pentru alte amänunte referitoare la discutiile ce se poartä astâzi în problema balto-slavei vezi articolele lui V. Gheorghiev, W. K. Mathews, S. B. Bernstein, A. Erhart çi B. V. Gornung.