2.	kracun, in limbile slave, apare in vecinätatea lumii romanice — el lipse§te din polonä —, caci termenul este de origine latinä (v. mai jos).
    « Kracun » In limbile slave. lata, acum, ìn§irarea limbilor slave care cunosc termenul kracun, cu indicarea sensului fiecärui cuvint.
    kracun, kerecun si krecun, in ruteanä, are sensul de « ein Laib Brot, das am 24. Dez. alten Stils gebacken wird ». La hutuli §i la rutenii din Maramure§ « Fest der Geburt Christi », deci acelasi infeles ca in rominä. De asemenea la slovaci, kracùn. ln bulgara, kra6ón, kratinec «ein Tag um Weihnachten» si « der 8. Juni, der Theodorstag ». In sirbo-croatä, termenul e intrebuinfat ca nume de persoanä §i de localitäti : Kracun si Kraèuniste. In rusä, koroejun apare In cronica de la Novgorod (1143), cu sensul de «Zeitbestimmung... vom 15 Aug. bis zum ?»; astäzi karacun §i koroiun au sensul de «Wintersonnenwende, Spiridonstag, 12. Dez. » (Berneker, Slav. et. Wb., p. 603, s. v.).
    Examenul nostru ne aratä, asadar, cä avem de-a face cu un termen ìmprumutat din lumea romanica, cu sensul fundamental de «cräciun». Vocalismul primei silabe (kra-) este cel originar; forma cu polnoglasie din rusä (koro-) se explicä prin criterii interne: termenul a fost asimilat acelora din vechiul fond §i modificat, prin analogie (Berneker, Z. c.).
    Slava cunoaste, insä, o serie de termeni omonimi, sau aproape omonimi, cu cei enumerati aici mai sus, dar care au o altä origine ¡¡si sensuri diferite. Termenii ace§tia trebuie despärtiti de acei care denumesc « cräciunul ».
    Iatä insirarea acestor termeni :
    r. karacun, korohin « Garaus, Untergang, Tod » (Schuchardt, A ich. f. sl. Phil., IX, p. 526—527; Berneker, l. c.). La Simbirsk «böser Geist»; r. karaeün «ein unerwarteter Tod in jungen Jahren; Krämpfe; ein böser Geist, der das Leben verkürzt » ; bg. kracon « Fusskrankheit, die lahmen lässt », kraèun «Mann der große Schritte macht»; s.-er. kracun (Lika) «eiserner oder hölzerner Riegel» (Skok, Zs. f. rom. Phil., LIV, p. 475) 7.
    Acesti termeni trebuie explicati prin kortükü: v. sl. sükrastg-kratiti «verkürzen, kurz machen» si prin korkü: de ex. bg. krak «Bein, Fuß» sau s.-cr. körak «Schritt» (Berneker, l. c., Pintar, Arch. f. sl. Phil., XXXIII, p. 618 §. u., Weigand, Balkan-Archiv, III, p. 98 s. u.). Termenul din sirbo-croatä a fost explicat prin n.-gr.	« Spitzfahl » (din care diminutivul
yv.-. àxwv > lat. characiun « Pfahl », Skok, Z. c.).
    Numele propriu Cräciun apare in rominä, in sirbo-croatä si in maghiarä.
    ln aceste douä limbi din urmä el pare a fi ìmprumutat din rominä. Intr-adevär, in Ungaria el denumeste pe romini, fapt care este mentionat in documentele timpului (de ex. : Karachijno Olako, 1339; Nicolaus et Valentinus filii Karachun Olaci nostri, 1366, Dräganu, Rom. in veac. IX-XIV, p. 50 ; obiecfiile lui I. Kniezsa, Arch. Europae centro-orient., I, p. 160 §. u., nu sint deci vaiabile, cit timp nu ni se dau exemple de acest nume aplicat unor maghiari).
    in rezumat, kracun, in limbile slave, e ìmprumutat din limba latinä. Evolufia sensului, in diversele limbi slave (v. mai sus), s-a fäcut plecind de la sensul de bazä, « cräciun », la intelesurile derivate care au fost indicate.
    A porni de la sensul de « solstifiu de iarnä » la acela de «Cräciun », cum
o	fac Weigand (Z. c.) si Kniezsa (Z. c.), Insemneazä a inversa ordinea lucru-rilor, stabilità in baza filiatiei istorice a sensurilor cuvintului.
     7	Cf. istr. cracun « zävor de fier », care trebuie explicat prin slov., cr. kracun «grösser Eisenriegel», Popovici, Dial. rom. din Istria, II, p. 101, s.v.
67