limba ramina, acad. E. Petrovici ajunge la urmàtoarea definifie istoricà a limbii ramine : « Limba romìneascà este deci limba romanica orientala, de un tip deosebit de limbile romanice occidentale, rezultatà din dezvoltarea limbii latine populare, vorbità in imperiul roman de ràsàrit, de populadle romanízate — in primul rìnd tracice (getice, misice, dacice) — din preajma cursului inferior al Dunàrii, adoptatà mai tirziu (sec. VI—XIII) §i de numeroase elemente etnice slave, in numàr mai mie turcice (cumane, pecenege etc.) §i maghiare, influentatà de limbile tracà (poate si ilirà), greacà, albanezà [?], apoi in màsurà foarte mare (mai ales in lexic, dar §i in fonetica, derivale, sintaxà §i chiar in morfologie) de graiuri slave (ìndeosebi bulgare, dar §i ucrai-nene si sirbe§ti, precum §i de limba rusa), avìnd numeroase tràsàturi lexicale, fonetice, sintactice §i chiar morfologice comune cu bulgara si albaneza » (p. 98).
    Sau mai pe scurt : « limba ramina este limba romanica de tip orientai, deosebità de grupul limbilor romanice de tip occidental, dezvoltatà in mediu tracie, grecesc, maghiar, turcic etc., dar in primul rind slav » (ibid.).
    De§i problemele miscàrilor de populare in regiunile carpato-dunàrene capàtà in comunicarea acad. E. Petrovici o tratare oarecum singulara, bazatà mai mult pe ra|ionamente decit pe date istorice, trebuie insa retinutà ca foarte importanti concluzia cà slavii care au làsat puternice urme in toponimia romìneascà au fost « un popor números, care a tràit pe acest pàmint sute de ani », ei trebuind sa fie socotiti « printre stramoni Rominilor de astàzi » (p. 91).
    ìn ceea ce prívente gradui de pàtrundere a ìnfluenjei slave in diverse laturi ale limbii, cel mai puternic influenzai a fost vocabularul §i, in parte, «fondul principal de cuvinte » (« vocabularul esential » spusese acad. Al. Graur in 1947), dupà care urmeazà sintaxa, sistemul fonetic §i fonologie, derivala (formarea cuvintelor) §i, in sfìr§it, morfologia, care aproape n-a fost atinsà de influenza slava (p. 95) 37.
    Prin urmare, studiul istoriei 4imbii ramine e o opera{ie complexa, care cere cercetàtorilor nu numai cunoa§terea limbii latine §ì a lingvisticii romanice, ci §i a lingvisticii indo-europene, pentru a elucida problema ìnfluen^ei substra-tului, apoi a lingvisticii maghiare §i turcice, dar mai ales a slavisticii (p. 98). Deosebit de important este, a§adar, studiul istoric-comparativ al limbilor slave, cu ajutorul càruia « vor putea fi determinate influencie vechi §i recente, populare sì literare (càrturaresti), pe care le-au exercitat diferite limbi slave (populare, ca bulgara, ucraineana, rusa, sirba, pe de o parte, §i literare, ca slavona bisericeascà de tip bulgar, slavona de tip rusesc sau slavona de tip sirbesc, pe de alta parte) » (p. 99).
    La cele de mai sus poate fi adàugat referatul acad. E. Petrovici prezentat la Conferita internationalà a slavi§tilor de la Belgrad (1955), in care se face o succinta prezentare a lucràrilor de slavistica romìneascà ìntre 1945 — 1955, precum §i a sarcinilor urgente ce stau in fata noastrà in acest domeniu. Printre acestea, ìn primul rind, slavijtii nostri au datoria de a crea lucràri care sà
     37	Reproductnd aceastà tezà formulata de domnia-sa in 1951, acad. E. Petrovici adaugà in referatul Problemele slavisticii in Rominia in ultimii zece ani, prezentat la Conferita internationala a slavistilor de la Belgrad (15—21 sept. 1955), urmatoarele: « In prezent, considerarli cà influenza slava asupra limbii romìne a fost mult mai puternicà ìn fonetica decit ìn lexic». (Vezi Beogradskii medunarodni slavisticki sastanak. 15 — 21. IX.
1955,	Belgrad, 1957, p. 460). Dupà pàrerea noastrà, cu toatà importanza influentei slave in sistemul fonetic al limbii romìne, aceasta nu poate sta pe primul lgc ìnaintea vocabula-ruluì, ci imediat dupà vocabular §i ìnaintea sintaxei. In acest caz, ordinea ar fi urmàtoarea: vocabularul, sistemul fonetic, derivala, sintaxa, si, ìn sfìr§it, morfologia.
15