Departe deci de a fi vorba de Maria Voichija, fata lui Radu cel Fruinos al Tàrii Romine§ti, avem de-a face cu vàlul care a acoperit mormìntul mamei acesteia, Doamna Maria, sotia amintitului voievod muntean, soacra lui Stefan cel Mare.
     Aceasta se potrivejte intru totul cu spusele letopisefului zis de la Bistrita cum cà : « In anul 7008 (= 1500) luna lui mai in 11, lunea, ràposà roaba lui Dumnezeu Maria Despina, doamna domnului Radul Voevod, gospodarul Tàrii Muntenesti, care fusese adusà de §tefan voevod, cind au fost luat cetatea Dimbovijei ; §i au ingropat-o cu cinste In mìnàstirea sa de la Putna ; vecinica ei pomenire »5.
    Poate nu este fàrà Ínteres sà observàm cà marea cruce care acoperà mai tot cìmpul vàlului nu-§i gàse§te asemànarea pe lespezile mormintelor din Moldova, ci pe -unele pietre din Muntenia ca de pildà cele de la biserica mànà-stirii Argesului 6.
    Vàlul are de jur imprejur un chenar constind din fiori §i pálmete. Fiecare jumàtate de floare sau de palmeta este lucratà cu fire de aur si de argint, despàr-tite la mijloc printr-un fir ro§u de mátase. Vrejurile ce le unesc sint de aur. Anumite elemente florale (pistilul, inima) sint uneori cusute cu ro§u §i cu fire de argint suprapuse. De jur imprejur chenarul este de matase surà brodatà cu fiori « lamées » de aur.
    Jos in stinga atirnà un ciucure ale càrui siivi^e, de mátase rosie, lipsesc mai toate sau sint foarte roase. Ciucurele e din fir de aur impletit in jurul unor fire de mátase galbenà, amintind ca tip ciucurii de pe patrafirele dàruite Putnei de Stefan cel Mare7.
I* A TltAFIRELE'
Nr. M Patrafirul soeotit hizantin
     (Cf. Tafrali, p. 56—57 ¡¡>i pi. XLVII, nr. 94).
    Chipurile sfintilor de pe aceastà odajdie sint de o neobi§nuità frumusej;e. Acolo se imbinà noble tea, expresivitatea §i d elicatela. E de ajuns sà te uiti
     6 I. B o g d a ri, Cronice inedite atingàtoare de istoria Rominilor, Bucure§ti, 1895, p. 62 (textul slav p. 47 — 48).
     6	Vezi V. Brätulescu, Frescele din biserica lui Neagoe de la Arge?, Bucure§ti, 1942, pp. 8 — 18 ¡-si 28 (am arätat ìn Revue des études byzantines, V, 1947, p. 262 cä prescurtä-rile ìM.A.P.K. inseamnä slavone§te acIìcto aoehsi pan s-uct* : cf. tótto; xpaviou napàSeXacn; ytfove (cf. §i N. M. T u £ à, Sfintul Antimis, Bucurejti, 1943, p. 57) ; nu poate fi deci vorba de iscälitura me§terului Manole la Arge§, §i nici de aceea a unui « Mihail robul lui Dumnezeu» pe un manuscris studiat de acelasi, Miniatori si manuscrise din Muzeul de artà religioasà, Bucuresti, 1939, p. 78 ?i pi. XXXIV). Lucru demn a fi luat in seamfi, pe cind acoperàmìntul Doamnei Maria ingropatä ìn Moldova aminte§te pietrele de mormìnt din Tara Romìneascà, intìlnim in Muntenia in 1704 un vai care dupä obiceiul moldovenesc, acoperä mormìntul unui fiu de domn al Moldovei.
      7	Se pune intrebarea dacä mormìntul soacrei lui ¡-Stefan cel Mare nu a fost cumva groapa anonimä din pronaos lingà celelalte odrasle domnesti ale voievodului; cf. K. A. Romstorfer, Das alte griechisch-orthodoxe Kloster Putna, Cernäufi, 1904, p. 44 («endlich noch ein fünftes Grab ») §i D. Dan, op. cit., p. 39.
     8	Privitor la patrafire, amintim temeinica lucrare a lui Emil Turdeanu, La broderie religieuse en Roumanie. Les étoles des XV-e et XVI-e siècles, in Buletinul Institutului Romin din Sofia, Bucuresti, 1941, I — 1, pp. 5—62, si pi. I — V (= Tafrali, patrafirul nr. 96) si pi. VI (patrafirul lui Stefan cel Mare de la mänästirea Dobroväf).
270