in tara, o vom ìntilni, mai ales, in baladele haiduce§ti. Aci lupta haidu-cilor impotriva turcilor este strins legatä de lupta lor ìmpotriva boierilor §i voievodului, impotriva nedreptafilor sociale.
*
*	*
    Inaltul sentiment patriotic, ura impotriva du§manilor tärii §i poporului, lupta pentru liberiate, increderea in triumful dreptätii — iatä continutul eposului celor douä popoare, continui ce capätä o deosebitä fortä in chipurile de eroi curajosi si puternici. Fiind purtätorii idealurilor §i aspiratiilor incä neimplinite ale poporului, acesti eroi rämin luptätori vesnici, nemuritori ; nici o forfa nu-i va putea dobori. Daca vreun voinic este infrint, infringerea este vremelnicä, apare neobisnuitul — forfele naturii vin sä-1 scape : ingerii vin sä-i deslege lui Ilia Muromet « míinile din funii de matase innodate » §i sä-i descätujeze « picioarele din lanturi ferecate », calul näzdrävan salveazä pe Corbea, iar corbul da de §tire lui Novae cä Gruia se aflä in temnifä la Tarigrad.
    Ilia Muromet, personajul central al eposului eroic rus, este unul dintre acesti eroi populari. in jurul figurii lui sint grupate cele mai frumoase biline din care putem reconstituí aproape intreaga sa biografie. Fiu de täran, el insusi täran, Ilia Muromet merge, dupä vindecarea miraculoasä, la Kiev cu dorinfa de a se pune in slujba cneazului, pe care sä-1 slujeascä cu cinste §i credintä, sä fie scut tärii si « credin^ei cre$tinesti ». Telul unic al lui Ilia este apärarea patriei, apärarea « Rusiei-mame ». Ilia Muromet nu doreste nimic pentru sine : nu vrea sä fie voievodul cetätii Cernigov, socotind cä nu aceasta ii este menirea ; refuzä comorile neprefuite, oracele intinse pe care i le propune cneazul Vladimir drept räsplatä pentru cä a invins pe Solovei Razboinik. Ilia trece cu vederea faptul cä a fost jignit de cneaz §i de boieri, uitä cä a fost aruncat in temni^ä si, cind tätarii nävälesc asupra tärii, el se ridicä pentru « credinfä, pentru patrie », « pentru preaslävitul Kievgrad », dar nu de dragul cneazului Vladimir, ci pentru « pämintul sfint al Rusiei » :
                 « H iiAy cjiywHTb 3a Bepy xpHCTHaHCKyio,
                    ;J,a h sa CTOJibiiuii KneB rpafl,
                    3a b^ob, 3a CEtpoT, 3a 6e;;in>ix juoAeii,
                A RJm co6aKH-TO khhsh Bjia«HMwpa, ffa He Bbimeji 6bi h boii hb norpeSa »
                                       (IIjibH MypoMcu u eojiu KaóaifKue) 19.
     Atit la Ilia, cit si la ceilalfi bogatiri, de cele mai multe ori apärarea tärii se confundä cu apärarea « bisericilor domnului » sau « credintei cre§tine§ti ». Ar fi complet gresit sä se vadä in acest lucru caracterul religiös al poporului rus. Másele exploatate n-au putut sä-si formeze singure conceptii consecvent-ateiste, aceasta putindu-se observa in diferitele creatii populare orale. Ideile religioase erau räspindite printre tärani §i era firesc sä se reflecte si in biline 2o. Cu tóate acestea, in intreg eposul popular rus nu va exista aS¡ici o bilinä inchinata exclusiv unei teme religioase. Ilia Muromet nu poate fi religiös ; el nu se teme sä-si indrepte arcui spre « sfintele biserici » din cetatea Kievgradului, sä doboare « auritura de pe sindrila turlelor » sau sä smulgä « limba din gura
     19	BujiuHbi, Moscova, 1957, p. 103.
     20	Vezi si B. I. B o g o m o 1 o v, O pyccKOM óujiuhhom anoce, ln Eujiuhu, Lenin grad, 1954, pp. 29—31.
14 — 0. 330
209