logiile propuse, nici una nu este sigurà»; Th. Capidan, Bis. ortodoxa rom., LVI, 1938, p. 9).
    Dar nici aceastà explicare nu satisface, pentru cà sincoparea primului a nu este justificatà (calare, calare/, incalecare, incolta, càldare, càmasà, càpàstru, capala, curare etc., de ex., au pàstrat pe a), iar finala -une, a§teptatà, este inlocuità cu -un ; càci -e ar fi trebuit sà fie pàstrat (cf. inchinàciune, tàciune etc., L. Pintar, Arch. f. si. Phil., XXXIII, p. 621).
    Explicaba lui Densusianu (Hist. de la Ig. roum., I, p. 263) §i Pu§cariu (/ c.), cà -une a fost redus la -un sub influenza lui ajun, nu poate fi re^inutà.
    Dràganu (/. e., p. 48—49) pleacà de la pi. cràciuni, din care s-ar fi refàcut un singular crdciun (cu privire la influenza pluralului asupra singula-rului numelui, fenomen caracteristic pentru limba rominà, v. exemplele bógate reunite de Byck-Graur, Bullet. ling., I, p. 14 §. u.).
    Explicatia aceasta nesocote§te douà fapte: 1. cràciun nu face pluralul in -i 4, 2. cuvintul nu e intrebuintat decit rareori la plural.
    Re^cerea singularului dupà forma de plural presupune, intr-adevàr, intrebuin^area frecventà a termenului la plural.
    Asadar, dintre etimologiile propuse, singura care ràmine in picioare este creatio, indicatà de Aron Densusianu (Isl. Ib. si literal, rom.2, p. Ili) §i pe care si-a insujit-o Ovid Densusianu (Z. c.).
    Dar creatio nu poate explica prin filiatie d i r e c t à termenul rominesc 5. ìntr-adevàr, biatul e-a, in cuvintele de origine latinà din limba rominà, e inlocuit cu diftongul ea' sub accent (cf. cà\ea < lat. catella, vedea < lat. videbat etc.) ; Jinind seama de alternanza ea accentuai : e neaccentuat (credstà : crestà, leàgà: legò), trebuie sà presupunem cà e-a neaccentuat a fost redat prin e.
    Aladar, lat. crea- nu putea sà fie redat, in rominà, prin era- (si, ulterior, prin era-).
    Cit priveste pe -un, ne referim la expunerea noastrà de mai sus.
    ìn concluzie : crealione. ar fi trebuit sà fie reprezentat in rominà prin *creciune 6.
    Explicajia jij'in slava. Unii cercetàtori (Miklosich, Die slav. Elem. ini Rumun., p. 26, Weigand, Balkan-Archiv, II, p. 277 s. u., Ili, p. 98 s. u.) au explicat termenul rominesc prin slavà.
    Aceastà teorie nesocoteste faptele urmàtoare :
    1.	In slavà. termenul generai pentru a denumi sàrbàtoarea Cràciunului e altul, si anume : r. roidestvó (Xristovo), ucr. rizdvó, poi. boiyc, s.-cr. bòzic slov. bòzic, ceh. bózic, bg. bozik, ceh. vanoce, slovac. vianoce (P. Caraman, Substrati mitologie al sarbalorilor de iarnà la romini si slavi, Omagiu Prof. Ilie Bàrbulescu, la§i, 1931, p. 390 s. u.).
4	Craciuni (pi.), numai cu sensul de « decembrie » (arh.) §i in injuraturi §i afurisenii
(Dic[. Acad,., s.v. crdciun).
     6	Asupra formei pretins rotacizate a lui crdciun, intr-o « urare » din limba vorbita din regiunea Bra§ovului §i din Banat, care ar proba ca termenul e de origine latina (P«§-cariu, Dacorom., VII, p. 186, Id., Et. de linguistique roum., Cluj, 1937, p. 92), v. observable lui Graur (Bullet, ling., VII, p. 181 s.u.): exemplul nu e probant!
     6	Nu se poate obiecta ca e din ere- (< crea-) a trecut ulterior la a (era-), caci in regiunile undee a fost conservat in crepa, de exemplu (< lat. crepare), §i anume in Tran-silvania (vezi exemple in Diet. Acad., s.v. crapa; Sandru, Bullet, ling., Ill, p. 123), nu e atestat fonetismul creciun. Vezi, in aceasta privinta, Diet. Acad., s.v. crdciun (krecsun din Anonymus Lugoshiensis, secolul al XVII-lea, trebuie transcris prin crdciun, caci a, in acest text, e redat prin e sau e; v. Hasdeu, Rev. p. ist., arh. $i fil., VI, p. 7).
66