evenimentele petrecute dupä cea de-a doua räscoalä (pp. 102—139), C. N. Velichi constatò cä tulburärile din anul 1843, pe care cercetärile de plnä acum le-au socotit o simplä chestiune locala, au fost concepute pe un plan mult mai larg. Nici acum nu s-a ajuns încâ la un rezultat, ínsá documéntele dau la ivealä nu numai participarea romîneascâ, care de astä datä a fost mai substanjialä, ci çi faptul cä « pînâ la un punct oarecare », aceastä ultimä räscoalä constituie o reeditare a ac|iunii eteriste din 1821. Era vorba de o strînsâ colaborare a patru eterii, greceascä, bulgarâ, sîrbâ çi romîneascâ, care sä porneascä împreunâ la acfiunea de dezrobire nationalâ de sub jugul turcesc.
     Ultima parte a studiului de fa|ä trateaza Rebeliunea de la Telega (pp. 140—152). Autorul afirmä cä n-a fost vorba de o miçcare eu caracter revolutionär, ci mai mult o räzvrä-tire localä, pusâ la cale de vistiernicul Andrei Desu si de câpitanul Yasile Vîlcov, aflati si ei, împreunâ, eu ceilalfi condamna^, la închisoarea de la Telega. IntenÇionînd sä evadeze, aceçtia din urmä îndeamnâ arestatii la räscoalä, ca sä « scape $ara de robie ». însâ fägäduielile lor râmîn vorbe în vînt, deoarece la cea dintîi încâierare cu armata, Desu fuge lâsînd pe cei-lal|i sä se descurce cum vor putea. In cursul anchetei çi procesului ies la ivealä fapte noi, atît despre amestecul unor persoane în vîltoarea evenimentelor din 1841 si 1843, cît çi despre programul çi ideologia unora dintre cäpeteniile acestor miçcâri.
     In sfîrçit, la eapitolul concluziilor (pp. 154—165), C. N. Velichi fine sä sublinieze, cu o deosebitâ claritate, elementele dominante aie celor trei räscoale de la Brâila.Autorul vorbeste aici de apartenenta etnicä a participantilor la räscoale, — cei mai mul|i dintre ei, bulgari sîrbi, greci çi chiar «birnici pâmînteni», — de stratificarea lor socialâ, fiind în cea mai mare parte recrutati dintre meseriaçi çi negustori, de fanatismul unora si de venalitatea altora, ca de pildâ Deçu çi Tatici, de amestecul din umbrä al lui Miloç Obre-novici, de scopurile läturalnice aie logofätului Costache Sutu, care fiind atras de Miloç în prima çi a treia miçcare se voia domn în Bulgaria sau chiar în Tara Romîneascâ. El vorbeçte, de asemenea, de intervenutile uneori ascunse, alteori pe fa|â, aie puterilor sträine, de sprijinul direct al Rusiei, de rolul efectiv pe care 1-a avut în aceste miçcâri consulul Daçkov çi de factura revolucionará a cîtorva cäpetenii ca G. S. Rakovski, Stavri Gheorghiu, Vasile Vîlkov, Gh. Cazacu, ç.a., al cäror spirit de abnegatie s-a inscris pentru totdeauna In istoria miçcârilor de dezrobire a poporului bulgar.
*
* *
     Partea a doua a lucrärii cuprinde, dupä cum am spus mai sus, 215 acte çi documente de arhivä în legäturä directä cu evenimentele amintite. Primul act e din 1841, iulie 12, çi ultimul din 1851, mai 26. E vorba, în general, de coresponden^a purtatä între diferite organe administrative: ádrese oficíale, tacriruri, sentin|e, protocoale, jalbe câtre domnitor, decla-ra|ii, hotärlri etc., pe care autorul le imparte în trei grupe: A. Documente referitoare la miçcârile din 1841 —1842; B. Documente relative la miscarea din 1843 çi la rebeliunea de la Telega çi C. Documente referitoare la câpitanul Vasile Vîlkov.
      Textele anexe sínt precedate de rezúmate redactate uneori destul de liber, care însotesc fiecare document în parte, ceea ce e de prisos. Cronologia actelor nu s-a pästrat în mod riguros. Documéntele cu numerele urmätoare: 52, 59, 60, 75—88, 119, 124, 132—139, 148, 149, 157, 162, 163, 165-167, 169, 177-179, 180, 181, 184, 191, 201, 205 nu sînt la locul lor. Nu-i mai pu|in adevärat cä nevoia de a grupa laolaltä actele referitoare la aceeaçi persoanä sau la acelaçi eveniment a frînt uneori principiul cronologie aça cum e firesc, Lucrarea e însotitâ de bibliografia problemelor tratate çi de douá rezumate In limbile rusä çi francezä. Lipseçte un indice de nume çi locuri.
      Constantin N. Velichi cunoaste bine istoria acestor miçcâri pe care le situeazä în ansam-blul evenimentelor istorice de la mijlocul secolului trecut. Bazatä pe o bogatä bibliografie de specialitate çi mai aies pe un material de arhivä cu totul nou, lucrarea de fatä aduce clarificäri noi çi convingâtoare în aceste problème.
398