din cauzà cà regele imparai avea de luptat in Boemia, cu forale husite 47. Dar, pe de alta parte, legàturile Moldovei cu Witold al Litvaniei nu mai erau asa de bune ca altàdatà. Cu doi ani inainte, la 1420, Alexandra trimisese la Wilno, capitala Litvaniei, la curtea lui Witold, pe fiul sàu Ilia? care avea
11 ani, probabil ca un fel de zàlog48, dar in curind relatiile Moldovei cu Litvania se stricarà. Alexandra cel Bun divorteazà de Ringala sora lui Witold, in 1421, acordìnd-i o sumà de bani si stàpinirea tirgului Siret 49. Despartirea pare a fi avut mai ales cauze religioase, probabil §i politice50 §i de aceca era sa produca un ràzboi ìntre Moldova si Litvania. Witold supàrat cà Alexandra « a alungat pe sora lui din casa sa », pregàtea o oaste cu care sà nàvàleascà in Moldova 51, iar Sigismund al Ungariei, bucuros de acest conflict, se gràbi sà ofere ajutorul sàu moldovenilor52.
    Witold se ìmpàcase din nou cu vàrul sàu din Polonia. Bàtrìnul Vladislav Iagello se càsàtorise tocmai atunci a patra oarà cu cneaghina ucraineanà Sofia (Sonca) din familia Hol§anski, cnezi vasali ai lui Witold. Mireasa fusese aleasà de acesta care ci§tigà astfel o mare inriurire asupra regelui53. In astfel de condifium, Alexandra trebuia sà fie foarte prudent ; el mai avea nevoie §i de ajutorul polon impotriva turcilor care ajunseserà agresivi fajà de Moldova. Tocmai pentru a evita o agresiune litvanà, domnul Moldovei se gràbi sà trimità un detasament de oaste impotriva cavalerilor teutoni, ceea ce ii atrase bunà-vointa regelui Vladislav. Multumirea regelui Poloniei si importanza pe care o acordase el ajutorului moldovean trimis in Prusia, nu s-a manifestat numai in cuvinte de lauda, ci o urmare imediatà a fost cedarea Pocutiei, provincie ortodoxà ruteanà care fusese de mult fàgàduità Moldovei, dar care abia acum, dupà isprava càlàretilor moldoveni la Marienburg, trecu efectiv in stàpinirea lui Alexandra cel Bun. In adevàr, din registrele socotelilor regale polone, rezultà cà in anul 1421 Vladislav Iagello a fàcut apel la orasele din Polonia sà dea o contribute extraordinarà in vederea ràzboiului cu Prusia. !n ordinili regai sint inarate ora§ele pe rind §i intre aceste orase polone figureazà si cele douà din Pocutia: Colomeia si Sniatyn. In anul urmàtor, 1422, cererea regelui adresatà oraselor se repetà in aceiasi termeni, dar din lista ora§elor polone lipsesc acum Colomeia si Sniatyn, dovadà cà trecuserà sub oblàduirea lui Alexandru cel Bun 54. Doi ani mai tirziu, la 1424, Pocutia era tot in stàpinirea Moldovei. Atunci furà trimisi delegatii din Liov la « adunarea moldovenilor de la Sniatyn »5S, prin care trebuie probabil sà intelegem iarmarocul din acel
     47	Vom arata cu alt prilej cà bunàvoinfa aràtatà de Alexandru cel Bun husijilor se datorcijte tocmai dusmàniei lor fata de regele Ungariei.
     48	Codex Vitoldi, ¡n Monumenta Medii Aevi, VI, p. 128. Ar putea fi vorba de o confuzie. In acelasi an, la 22 august, intìlnim la curtea regelui Vladislav pe « fratele voievodului Valahiei » (ibidem, XV, p. 553) ; e poate vorba de aceea§i persoanà care a càlàtorit In acel an la ambele curti.
     49	M. Costàcheseu, op. cit., I, pp. 141 — 146.
     50	A. Prochaska, Król Wladislaw Jagetto, II, Cracovia, 1908, pp. 186—187, crede cà despartirea lui Alexandru de Ringala se datore?te influentei lui Sigismund
de Luxemburg.
     61	Codex Vitoldi, in Monumenta Medii Aevi, VI, p. 547.
     53 Ibidem, pp. 548—550 §i V. A. U 1 i a n i | k i, Materiali, Moscova, 1887 p. 28.
     53 I. D 1 u g o s z, op. cit. 1—2, col. 442.
     64 Codex Vitoldi, in Monumenta Medii Aevi, VI, pp. 1042 — 1044. Cf. P. P. Pana i-t e s c u, Legàturile moldo-polone in secolul XV fi problema Chiliei, ìn Romanoslavica, III, 1958, pp. 102-103.
     55	N. I o r g a, Relatiile cómerciale ale tàrilor noastre cu Lembergul, Bucuresti, 1900, p. 8.
235