!n continuare imaginea se « concretizeazà » §i mai mult ; indràgostitul pretinde cà va reu§i sa stinga singur incendiul pompìnd « butoaie de apà » din ochii umpluti de lacrimi, si cà va sàri afarà sprijinindu-se de propriile-i coaste. Dar dupà ce capàtà In felul acesta maximum de materialitate inde-pendentà, vizualà (cit de « obisnuità » si « familiarà » e imaginea omului care se pregàtejte sa sarà afarà sprijinindu-se de un gard sau de un parapet) metafora este ìntoarsà brutal spre planul abstract din care a purces : JlaRro o peCpo onepeTLCH BbiCKOMy ! BHCKony ! BticKO’iy ! BwcKO'iy ! PyxHyjiH He BHCKOHHiiib H3 cepjyja. Ultimul vers e din nou o obijnuità maximà metaforicà limpede si amarà : nu poti sà-^i infrìngi singur dragostea... Dragostea e mai puternicà decìt voinja omului. Procedee analoge pot fi gàsite in foarte multe poezii ale lui Maiakovski. De fapt « Nemaipomenita aventurà intìmplatà lui Vladimir Maiakovski vara, in vilegiaturà » este tot o asemenea alegorie « materializatà », in care elementul aparent iantastic « coborirea soarelui pe pàmint » este anulat brutal de concluzia aforistica finalà. CBeTHTB lìcerla, CBeTHTb Be3Ae, flo «Heit nocneflHHX «ohiìr, CBeTHTb - H HHKaKHX rB03«eft ! Bot Jioaynr moìì — h comma ! in cele mai dese cazuri trecerile din planul descriptiei directe in cel al comparatici metaforice, se realizeazà pe nesimtite, adesea cu ajutorul unor jocuri de cuvinte, al unor potriviri intimplàtoare de sensuri sau prin inter-mediul alitera^iilor. lata de pildà cum unificà Maiakovski chipul « omului » si chipul conducàtorului genial al revolutiei prin referire la pasiunea lui Lenin pentru sah : 3Han oh cna6ocTH 3naK0Mbie y Hac, KaK H MH, nepeMoraji 6oJie3HH. CnaHiCM, MHe — ÓHJIbHpfl — oTpamHBaio rna3, uiaxMaTH eMy — OHH BOJKAHM noJie3iieit. H ot HiaxMaT nepeiiHH k Bpary HaTypoiì, B JIIOflH BbiBe^n BMepauiHHX neineK CTpoìi, CTaHOBHJI pauoMeii 'leJiOBeMbeii «HKTaTypoii Ha# TicpeMHOii KannTaJiOBOit Typoìi. 148