numele de Ghencea, a§a cum gásim in catagrafia din anuí 1846, care se intítu-leazá « catagrafia de zestrea bisericii din mahalaua Lupe§ti, ce-i zice §i biserica Ghencii»50. D. Vasilescu, care a functionat la aceastá biserica din anuí 1904 pina la 30 noiembrie 1931, serie urmátoarele, intr-un mic memoriu inedit pe care-1 face in legáturá cu biserica: «Biserica, de la zidirea ei (1820) si pina la 1865, dupa cum se constata din únele rapoarte ale Protoeriei Plá§ei de sus, purta numirea de Biserica Lupe§ti. Déla 1865, numirea de Ghencea se gene-ralizeazá tot mai mult (§i in acte, adáugám noi) §i dupa un timp numirea de Lupesti dispare, páslrlnd numai numirea de Ghencea»51 (subí. n.).
     Iatá anumite tradifii pástrate in aceastá parohie, fie din spusa enoria§ilor, fie din rapoartele preo^ilor cátre autoritájile biserice§ti, in care se dádeau anumite date in legáturá cu Ghencea:
     O primá relatare scrisá, nebazatá ínsá pe o cercelare atenta §i pe o verificare cu spusele locuitorilor, §i oarecum infloritá, o gásim in raportul nr. 11 din
14	mai 1897, pe care pr. Hristea Marinescu (care a funefionat la biserica Ghencea íntre anii 1867 — 1904) il adreseazá fostei primárii a ora§ului Bucuresti: «Numele de Ghencea, ce-1 are azi (1897) e posterior si se trage déla un vestit bandit, Ghencea, de origina búlgara, care-si exercita meseria in aceste párfi unde ora§ul se termina cu grádini si vii, deci porjiune favorabilá me§te§ugului banditesc. Acest ho£ intrind in serviciul unui pasá s-a turcit §i a fost decapita! ca spion in timpul lui Tudor Vladimirescu. Unde a fost inmormintat nu se slie, cáci in pomelnicul descendentilor lui din aceastá suburbie nu figureazá numele de Ghencea »52 (subí. n.).De rejinut sint numai urmátoarele atestári: 1) originea búlgara a lui Ghencea, 2) legarea numelui lui cu evenimentele petrecute in 1821 si cu numele lui Tudor Vladimirescu, 3) faptul cá nu se stie unde a fost inmormintat.
     Cit despre epitetul de « bandit», am vázut mai iuainte cá tot astfel nume§te Mihail Suju pe cei care se rázvrátiserá la Bucurejti, in 1802, impotriva feudalilor si a domnitorului 83.
     Din fericire, arhiva bisericii mai pástreazá o márturie, superioará celei de mai tnainte, prin faptul cá este fácutá pe baza celor spuse de cel mai bátrin bulgar din mahala, si incadratá in realitatea istoricá contemporaná: memoriul inaintat cu raportul nr. 1 cátre Protoierie in luna ianuarie 1906. Iatá ce serie fostul paroh de atunci, pr. D. Vasilescu:
     « Ghencea, inainte de revoluta déla 1821, a adunat materialul trebuincios, pe locul unde se aflá astázi biserica, loe párintesc, spre a zidi biserica in memoria párintilor lui, decedati.
     El nu apucá sá inceapá a zidi si se intimplá revolutia. Materialul adunat de Ghencea este ridicat de voluntarii lui Tudor Vladimirescu si dus la mínás-tirea Cotroceni, spre a-si face metereze. Ghencea dispare, probabil ucis de turci, in locul unde este astázi biserica Olteni. Dupá incetarea zaverii, sau chiar in timpul zaverii, materialul este adus inapoi déla Cotroceni, dupá unii, chiar Tudor Vladimirescu 1-a dat, in urma reclamatiilor boierilor Burnazi, care au cládit biserica »54.
     50	Catagrafia bisericii, arhiva bisericii Ghencea.
    51	Pr. D. Vasilescu, Memoriu de situaj.ia bisericii Sf. Treimi — Ghencea p. 1, Arhiva bisericii.
     62	Arhiva bis., dosar « Corespondenfa, 1897—1898 ».
     53 Vezi mai sus p. 240.
     64	Arhiva bisericii, dosar « Corespondeuta pe anul 1906 ».
246