acelasi termen ca §i in expresia « cununa de lauri » — «jiaBpoBHfi bchok ». De aici invitatia delicioasà adresatà poetilor proletari :
                     po3nanHue
                                    JtyiianapcKiiM
                                       BeHKH naupoBue
                          CJIOÍKHM
                                 b oSmwii
                                               TOBapiimecKiiìi cyn.
     « Confuzia » nu se opre§te aici, poetul propune in continuare — in spiritili « imiversului culinar evocat » — ca « gàina gloriei » sà fie impartita in pàr^i egale, fiecare eàpàtind o bucata potrività de carne etc.
     In sfirsit nu putem incheia acest §ir de exemple farà sà amintim §i celebra metafora dezvoltatà din « In gura mare », unde poetul isi aliniazà in formatie de paradà armatele paginilor pentru a-$i trece in revistà versurile « gata §i de moarte si de glorie nemuritoare ». In continuare, creatia poetului este descrisà ca o armatà cu toate elementele componente necesare : titlurile poemelor sint gurile de tun, avalansa glumelor §i a ironiilor e cavaleria gata sà porneascà in iures, la atac stràpungìndu-1 pe dusman cu suli];ele ascu^ite ale rimelor etc. Dar §i in acest caz, dupà ce imaginea « fizicà » a unei armate capàtà astfel maximum de concretenfà vizualà, poetul se intoarce sublim in planul angajamentelor abstracte :
                H Bce
                             noBepx 3y6oB Boopyrnemitie Boficita, hto «BaAqaTb jieT b noSe^ax
                                                     npojieiajiH,
                 AO caMoro
                               nocjie;i,nro jmcTKa h OTAaro Te6e,
                                 njianeTi.i npojieTapHii.
    Cele relatate pìnà acum ne ajutà sà reconstituim filiatia directà dintre principiile cele mai abstracte ale esteticii maiakovskiene §i proccdeele concrete de « elaborare » a versurilor. « Cauza cauzelor » e pasiunea incandescentà, atasa-mentul debordant pentru revolutia comunistà, dorin^a atotcuprinzàtoare de a participa la lupta proletarà, de a aduce o contributie maximà la victoria ei, contribuye care la un artist al cuvintului, nu putea fi decit propagandistica §i agitatoricà. lata de ce versili lui Maiakovski e atit de « orai », iatà de ce poezia sa aduce mereu pe prim pian nu numai pe poet, dar si auditoriuì càruia se adreseazà, masa de oameni care trebuie cistigatà, convinsà, contaminata de aceea§i pasiune ardentà, mobilizatà la luptà. Pentru a-si face versul cìt mai accesibil acestui auditoriu, pentru a-1 putea stàpìni §i conduce, Maiakovski asazà la temelia crea^iei sale càutarea infriguratà a noutà^ii de expresie, nou-tatea fiind prima chezà§ie a succesului, càci numai prin noutate atentia audito-riului putea fi atrasà brusc si retinutà, dominatà. Apoi, pentru cimentarea succesului intervine « neobisnu'tul », vigoarea frapantà a imaginilor si a expre-siilor, menite sà-1 fixeze definitiv pe ascultàtor in sfera continutului evocat si sà-1 cucereascà pentru actiune. Asa stind lucrurile nu este de mirare de ce in poezia lui Maiakovski hipérbola joacà un rol atit de mare.
     intr-adevàr, hiperbolele lui Maiakovski sint uluitoare. ín « Vladimir Ilici Lenin » globul pàmìntului imobilizat se a§azà in rind cu revolutionarii pentru a aduce un ultim onor lui Lenin. ín finalul primei introducen la poem (« ín gura mare ») Maiakovski se prezintà in fata Comisiei Centrale de Control « a viitorilor
151