succes in creala literarä. Ä nega folosirea metodei realismului socialist in literatura polonä, eonsiderind-o un lucru ce nu corespunde specificului acestei Jari, inseamna a nega toate cuceririle literaturii Poloniei democrat-populare, cuceriri recunoscute de opinia publica, ca §i cele dobindite de literatura proletarä in anii stapinirii burghezo-mosieresti, in procesul de formare a realismului socialist.
    Elemente ale realismului socialist in literatura polonä incep sä aparä incä in perioada numitä « cei 20 de ani» (1918 — 1939). ln acest rästimp apar opere a cäror problematicä §i fei de infätisare a realitätii le deosebeau, incä de pe atunci, de operele realismului critic. Aparitia acestor opere a fost condi-tionatä de evenimentele istorice petrecute in viaja Poloniei. ln anul 1918, prin decretul din 29 august, Sovietul Comisarilor Poporului al tinerei Republici Sovietice, a proclamat Polonia ca stat liber. Eliberindu-se de jugul secular sub care au fost Jinute, másele populare din Polonia au päsit pe calea luptei pentru transforman democratice. ín cursul lunilor noiembrie si decembrie 1918, In multe centre industriale s-au organizat, din initiativa si sub conducerea Partidului Social-Democrat Polonez §i a aripei «stingi» a P.P.S.2, deta§a-mente ale « Gärzii Rosii », precum si soviete de deputaci ai muncitorilor. La mijlocul lunii decembrie a anului 1919, ca rezultat al unificärii social-demo-cratilor din Polonia si Letonia cu aripa « stingä » a P.P. S., s-au pus temeliile Partidului Comunist muncitoresc, care a devenit mai tirziu Partidul Comunist Polonez. Gasa muncitoare din Polonia n-a reu§it insä sä-§i consolideze pozitiile cucerite. La putere a venit guvernul lui Pilsudski, care a pornit ofensiva impo-triva liberta ¡ilor democratice ; in tarä s-au dezlänjuit represiunile si teroarea. Cu toate acestea, guvernul n-a reu§it sä infringä vointa de luptä a poporului. Avintul revolutionär cuprinsese päturi largi ale populajiei.
    Literatura polonä din aceastä perioadä este eterogenä, atit in ce prive§te orientarea sa politicä, cit si in ce prive§te reflectarea artisticä a realitätii. Scriitorii proletari, scriitorii realisti critici, reprezentantii nenumäratelor grupäri decadente §i literatii « oficiali » in frunte cu Kaden Bandrowski, iatä principalele grupäri si cúrente literare care caracterizeazä perioada celor « 20 de ani ». Spiritul revolutionär in credere al maselor populare, influenta mereu crescindä a P.C.P. in rindurile päturilor muncitoare ale populatiei au contribuit la trecerea unor scriitori, cit si a unor intregi grupäri literare pe pozitii mai radicale. Astfel scriitorul Tadeusz Peiper, unul dintre conducätorii grupàrii literare « Avantgarda », care ocupä un loc de seamä in viata artistica a Poloniei, scria in anul 1929: « Incä in poezia dinainte de räzboi eroul centrai era muncitorul, dar cit de mult se deosebea el de muncitorul pe care-1 infä-tiseazä poezia din zilele noastre. Pe atunci muncitorul era unul dintre cei multi §i näpästuiti, o fiintä slabä ce stirnea milä — astäzi, el este izvorul tuturor fortelor, fäuritorul vietii. Proslävirea muncii fizice devine astäzi proslävirea fortei lui...»3 Dezväluirea tuturor racilelor capitalismului, protestul impo-triva stärii de lucruri existente devin träsäturi caracteristice, nu numai pentru poetii « Avantgärzii ». ln operele multor scriitori polonezi pätrundea tot mai mult adevärul privind descompunerea politicä si economicä a aparatului de stat. Romanul lui St. ¿eromski Przedwiosnie (Primävara timpurie) (1925)
     2	P.P.S. — Partidul Socialist Polonez.
     3	Vezi W 1. M a c i a g, Poezja pracy w dwudziestoleciu mi(dzywojennym, « Twór-czosé », 1949, n. 7, p. 91.
158