Sviatogor, care « n-are pe cine sa-si cerce puterea ce-i trece prin vine ». Svia-togor se teme sa nu se cutremure pàmìntul ; el sta nemiçcat undeva in munfi §i ofteazâ. Nu §tie ce isprâvi sa mai facâ, la ce sa se mai ìncumete; ar fi ìn stare chiar sa salte pàmìntul in spinare daca acesta ar avea cingatoare de care sà-1 apuce. Forta lui Sviatogor este mare, ìnsà nu-si gaseste loc pentru a fi aplicata ; de aceea poporul va « scurta » viafa acestui bogatìr iar forfa lui supraomeneasca o va da lui Ilia Muróme};, unui erou care s-o ìnchine farii 23.
    Referindu-ne acum la baladele populare romîneçti, trebuie sa spunem ca eie nu au eroi comuni cu bìlinele, ìnsà asemânârile de ordin tematic fac posibilâ existenta unor asemânâri si in conturarea caracterului eroilor.
    Novac, bàtrìnul tata grijuliu, viteazul « ce sàrea pe §apte cai », voinicul care in tinerete semana groazâ si moarte printre turci §i boieri, gaseste ìnca destule forfè ca, ìmpreuna cu Gruia, sa lupte ìmpotriva cotropitorilor turci, duçmani de moarte ai tarii. Novac este unul dintre eroii de balada cei mai populari. Curajos si ìntelept, ìnzestrat cu experienta luptei, « Novacul cel bâtrîn / Ce nu stie de stapìn », fine sa transmita §i fiului sau Gruia aceste însusiri câpâtate « acum de-un veac ». ìn lupta, oricìt de numerosi ar fi dusmanii, voinicul iese ìntotdeauna victorios. Ca §i lui Ilia Muromef, batrì-nului Novac ìi sìnt stràine sentimentele religioase. O râzvrâtire directa a eroului ìmpotriva bisericii si slujitorilor ei nu vom ìntìlni in nici o balada, totusi, in tinerefe, poate ¡ji mai tìrziu, Novac a fost de multe ori musafirul nepoftit al mînâstirilor si câlugârilor. Simpla aparitie a voinicului ìnspaimìnta pe calugàri :
      «Alelei, tu, ino? Novae,	Monastirea s-o jcrlfcçti,
Aielei, tu, pui de drac,	Pe noi sà ne prâpâdeçti ».
Ce mai vrei tu sà ne faci	(Gm¿a fn Tarigrad) „
Acest simplu fapt (groaza care cuprinde pe calugàri cìnd dau cu ochii de Novac) este destul de semnificativ pentru a arata caracterul relatiilor existente ìntre voinici si « slujitorii bisericii ».
    Lui Gruia, fiul lui Novac, ìi sìnt consacrate mai multe balade in care sìnt descrise diferite ìntìmplari, diferite fapte de vitejie ale voinicului, unde eroul apare, de cele mai multe ori, alàturi de Novac, care nu a uitat sà mìnuie palosul §i buzduganul in lupta cu dusmanii farii. Gruia este un tìnar mìndru, curajos : ìmpins de pornirile firesti ale tineretii, in ciuda sfaturilor date de pàrinte, trece Dunârea vrînd sâ-§i màsoare tortele §i iscusinfa chiar in Tarigrad, cetatea dusmanului. La Tarigrad uita de situala lui de « voinic », o fine numai ìntr-un chef primejduindu-si viata : (« De trei zile bea deplin, / S-a baut trei buti de vin »).
    Vorbind de bogatìrul Sviatogor, am vâzut cà poporul il « condamna » pentru cà forfa lui nu-si gaseste aplicare practica. Si Gruia va fi pedepsit atunci cìnd forta si iscusinta lui vor fi ìntrebuintate farà rost ; eroul îsi ispâseçte gre§eala cu ani grei de temnita, de unde nu poate scapa decìt datorita iscusinfei batrìnului Novac.
     23	Vezi si P. G. B o g a t Î r i o v, Pyccnoe ìiapoduoe noamunecKoe meopnecmeo, Moscova, 1954, p. 277.
24	Antologie de literatura populará, vol. I, Editura Academiei R.P.R., 1953, p. 328.
■14*
211