eroii diferitelor categorii de balade, o mare deosebire. Putem, de exemplu, compara cu bilinele numai acele balade populare romìne§ti ai càror eroi sint inzestrati cu o fortà neobìsnuità, cu care nu toti haiducii sint inzestrati (ei apro-piindu-se foarte mult de oamenii obisnuiti). S-a incetàtenit la noi sa socotim « voinici » pe Toma Alimos, pe Gruia, Corbea etc., pentru cà ace§ti eroi, de cele mai multe ori, depà§esc forja omeneascà, iar cadrul in care actioneazà cuprinde §i demente de basm, elemente fantastice (calul nàzdràvan ce sare peste ziduri inalte, corbul care vorbe§te etc.). Dacà acesta este criteriul, atunci §i haiducul Codreanu este « voinic », care fiind rànit intr-o luptà neegalà cu poterà isi scoate din ràni gloan^ele dusmane, isi incarcà cu eie arma §i continua lupta (Codreanu) 29, sau haiducul Stanciu al Bratului, care sprijinà cu gura gloantele, le strìnge in palma si le aruncà din nou in tabara dujmanà (Stanciu al Bratului)30.
    Deosebirea ìntre voinici si haiduci nu consta numai in forfa neobisnuità a primilor, sau in prezenta elementului fantastic. Deosebirea consta in gradui de legatura cu faptele istorice reale §i, mai ales, in maniera de luptà. In bala-dele haiducesti elementul realist e mult mai puternic, iar, eroii pot fi (nu intot-deauna bineinteles) identificaci istoricele sl. La inceput eroii baladelor populare romìnesti n-au avut nici un element haiducesc ; cu timpul insà, pe màsurà ce haiducia a devenit un fenomen tot mai frecvent la romìni32, multor voinici li s-au atribuit de càtre poe^ii anonimi insubri haiducesti, pierzind totodatà si caracterul lor oarecum legendar.
    Lupta eroilor baladelor populare romine§ti ìmpotriva turcilor are un caracter oarecum spontan ; voinicii luptà impotriva turcilor, farà sa se simtà insà «obligati» fatà de |arà sau voievod. Faptele lor de vitejie nu sint legate de lupta organizatà sub conducerea voievodului ìmpotriva turcilor. Acest caracter spontan se poate explica numai prin maniera de luptà a haiducilor. Haiducii aveau in fa£a lor doi du§mani : turcii, care ingenunchiaserà fara, §i boierii (iar citeodatà chiar voievodul), care-i socoteau tilhari de drumul mare. In afarà de aceasta, din al doilea deceniu al see. al XVIII-lea ìncepe perioada domniei Fanario£ilor, cind Jara este la discreda turcilor. In lupta lor, haiducii au devenit singurii apàràtori ai poporului si ìmpotriva turcilor si impotriva boierilor sau voievodului care jefuiau fara fàrà mila.
     lata de ce in majoritatea baladelor populare rominesti haiducii §i voinicii nu vor lupta alàturi de domnitor §i boieri impotriva turcilor, in timp ce in biline, cu exceptia unor mici « neintelegeri », nu vor exista contradictii funda-mentale ìntre bogatiri si cneaz, toti bogatirii aflìndu-se la curtea lui Vladimir. Acest lucru nu inseamnà cà Vladimir a fost cneazul ideal. Poporul rus negà-sind printre contemporani pe adevàratii apàràtori ai Rusiei, a idealizat tre-cutul, 1-a idealizat §i pe cneaz, imprimindu-i acele tràsàturi ce corespundeau conceptiei sale despre adevàratul conducàtor 33.
29Vasile Alecsandri, Poesii populare ale Rominilor, Bucure§ti, 1866, p. 88.
30	Antologie de literatura popularà, vol. I, Editura Academiei R.P.R. 1954, p. 479.
     31	Vezi I. Const. Chinimi a, Poezia popularà narativà. Balada, in « Studii §i cercetari de istorie literarà si folclori), VI, (1957) p. 613.
      32	Ìncepìnd din secolul al XVII-lea pina spre sfìrsitul secolului al XlX-lea, haiducia constituie una dintre formele de luptà cele mai ràspindite ; mulfi (àrani, nemaiputlnd indura jugul greu al exploatàrii mosieresti, luau calea codrului. (Vezi si C. I. Gulian, Sensul vietii In folclorul rominesc, ESPLA, pp. 128—139).
     33	Vezi N. A. Dobroliubov, O cmenenu yna.crnua Hapodnocmu e paaeumuu pyccKou jiumepamypu, in Ihópaunbie conunenun, Moscova, 1947.
213