de Luxemburg. Legäturile cehilor cu Polonia §i Litvania de la care nädäjduiau ajutor, sint bine cunoscute. Dupä refuzul lui Wladislav Iagello, Witold este ales rege al cehilor, iar partida feudalä moderata §i marele cneaz trimit ca loctiitor al acestuia pe Sigismund Korybutovici, nepot de frate al regelui Poloniei. Sigismund de Luxemburg regele Ungariei, fiind atacat in Boemia, a|i^a iaräsi pe cavalerii teutoni sä inceapä räzboiul cu Polonia si Litvania, fägäduindu-leajutor44. Bäzboiuldin 1422 a fost de scurtä duratä : dupä asediul Marienburgului de cätre trupele polone care nu izbutirä sä ia cetatea, se incheie pacea de la lacul Melny. Principalul beneficiar al tratatului a fost Litvania, cäreia ordinul cavalerilor Ii recunoaste stäpinirea definitivä a provinciei Samogitia 4S.
    Participarea Moldovei la cel de-al patrulea räzboi cu teutonii este nein-doielnicä. Ea este amintitä de cronicarul Dlugosz cind vorbeste de asediul Marienburgului: Cetatea Marienburg (Malbork) era principala cetate a cavalerilor, capitala lor, a§ezatä pe un bra£ al Vistulei lingä Gdansk. Dlugosz poveste§te in chipul urmätor act.iunea moldovenilor : « in aceavreme ostenii voievodului Moldovei, moldoveni (valahi), trimisi In ajutorul regelui Vladislav al Poloniei, numärind 4oo de oameni, au coborit pinä aproape de Marienburg prädlnd si pustiind. Cruciatii care formau garnizoana cetätii Marienburg, i-au atacat nävälind asupra lor cu oaste puternicä. Moldovenii clntärind numärul si puterea du§manilor fa^ä de putinätatea fortelor lor, au cäzut in desnädejde §i au läsat pe seama soartei sä hotäreascä. S-au apucat atunci, dupä ce nu le mai rämäsese altceva de fäcut, sä intre intr-o pädure vecinä si au descälecat ca sä poatä lupta pedestri apärati de frunzi§ si de arbori, dupä cum este obiceiul de luptä si firea acelui popor. Cruciatii convinsi cä moldovenii nu simulaserä fuga, ci sträbätuserä pädurea in toatä lätimea ei, s-au indreptat cu toatä repeziciunea spre pädure, socotind cä vor prinde cu usurintä pe moldoveni, mai ales cä mulp descälecaserä. Insä moldovenii aruncind cu sägetile asupra dusmanilor, ei fiind la adäpost de sägende acestora, le trimit ca o ploaie deasä. Dupä aceea, nävälesc asupra crucia^ilor si pe cei dintii ii ucid sau Ii iau prizonieri, pe ceilalti ii pun pe fugä. Astfel, ìntr-un chip minunat, moldovenii cu o micä ceatä de oamejii au Infrint o oaste mare a dusmanilor §i apoi s-au intors la tabära oastei regale invingätori §i incärcap de präzi. Ca semn al biruintei, ei infäti§eazä regelui Vladislav pe mai inulti dintre prizonierii de seamä, cruciati ai ordinului (teutonic), precum si lefegii §i orä§eni »46.
    Läsind la o parte importanza acestui text, de altfel cunoscut, pentru istoria tacticei moldovenesti, este necesarä o explicatie asupra Imprejurärilor diplomatice In care se produce principala participare a moldovenilor la räzboiul impotriva cavalerilor teutoni.
    La 1422, cind s-a produs episodul räzboiului descris mai sus, situatia domnului Moldovei nu era din cele mai sigure. Sigismund al Ungariei era iaräsi aliat cu cavalerii teutoni, ca la 1410, dar de astä datä domnul moldo-vean n-a mai fost silit sä £inä seamä de du§mänia lui impotriva Poloniei,
     44	Historia Polski, I —1, p. 582. «Dupä ce Witold a primit coroana Cehiei §i a trimis acolo pe Sigismund Korybut, Sigismund de Luxemburg, supärat, a inceput sä atite ordinul teutón, ca sä loveascä Polonia». Cf. si pp. 583—584. Cf. L. K o 1 a n-kowski, Dzieje Wielkiego ksizstwa litewskiego za JagieAlonöiv, Varsovia, 1930, p. 138.
      45	Historia Polski, I — 1, p. 582.
     46	I. Dlugosz, op. cit., col. 461 — 462.
234