Totu§i, o scrisoare a lui Stefan Tomsa Voevod din 24 iunie 1622 dàdea de stire biràului si sfatului Bistritei cà « oameni rài » bistri^eni si moldoveni, dupà ce au incercat a lovi mànàstirile Moldovei, au izbutit la Putna : « colea au spart usile ¡?i au stricat vistearele mànàstirii, luat-au avearea, argintul si sculele mànàstirii toate, carile au fost fàcute de cei Domni bàtrini, si au muncit càlugàrii de i-au arsu si i-au tàiat, §i le-au luat treizeci de cai si trei, si bani si covoare si alt tot ce au gàsit »49.
    Cijiva ani mai tìrziu in luna octombrie 1629 Anastasie, igumenul Putnei, era cuprins de grijà §i teamà cà aceia care « au tàlhuit mànàstirea Sucevitei, de au ràmas numai cu peatra », sà nu se abatà si asupra mànàstirii sale 50.
     S-a pàstrat de altfel catastiful odoarelor furate, pare-se mànàstirii Bistrita din Moldova, la anul 1690 : « + Izvod de ce au luat de aice de Bistrita vesmente si argintu si alte lucruri tot cu màrgàritari acei tàlhari den Bàrgàu »51. Putin inainte de iulie 1690, mànàstirea Slatina fusese pràdatà la rìndul ei S2. Se pare cà tot atunci si ctitoria lui Stefan cel Mare de pe apa Putnei a fost càlcatà si ea de hoti 53.
    Fireste, aceste pràdàciuni, pricinuite cìnd de ràzboaie, cìnd de setea de ìnavutire sau nestiin{;a unora, cind de impilarea socialà au risipit54 si chiar nimicit un numàr insemnat de danii.
    Cu toate acestea odoarele putnene sìnt una din cele mai de seamà comori de artà veche romìneascà prin frumuse^ea lor uimitoare si pentru prej;ul lor neasemuit. Nu ne indoim cà viitorul va face cu putintà o si mai bunà cunoastere a tuturor la un loc si a fiecàruia in parte.
HOBblE CBE^EHMfl OTHOCMTEJIBHO OEJIA^EHMll H YTBAPH, HAH,I],EHHt>IX B MOHACTbIPE IiyTHA (II)
( Pe3WMe )
    IlacTOHmaH CTaTbH npe.ncTaB.jmeT co6oh npoflOJiHiemie onepita, nane-naTanHoro b jKypHajie «Romanoslavica», III, 1958, cTp. 137—157. 3,n;ecb oniietiBaioTCH ii HeK0T0pHe npe^MeTH, noToptie He òbijiii 0ny6jiHK0BaHbi ^0 chx nop.
    IIoapo6ho onwcaH HaflrpoSHtitt nonpoB, Henor^a iiaxofliiBiimìicH Ha MoriiJie BflOBBi BaJiamcKoro khh3h Pa^y neji (DpyMOC, khothhh Mapnii, ycomueii b 1500 ro^y. B OTHOuiemiii y3opoB 3tot noKpoB HanoMHHaeT opiiaMeiiTamm, BCTpenaiomHecH Ha MorHJibiibix naMHTHiiKax b BajiaxHH.
    Mto KaeaeTCH SoraTO yKpameHHbix anHTpaxnjieii, xpaHHmiixcn b IlyTaH-ckom MonacTbipe, aBTop saeT HenoTophie HOBLie noapoSHOCTii h 3aMeHaHHH. CjiesyeT OTMeTiiTb, hto eniiTpaxHJib Ne 98 He othochtch k 1469, a k 1489
     49	Idem, op. cit., voi. XV—2, Bucure§ti, 1913, p. 927 (nr. 1804). (Din acelasi an este tocmai patrafirul descris de noi mai sus).
      50	Op. cit., voi. cit., pp. 969—970 (nr. 1857).
     51	Ibidem, p. 1424 (nr. 2632). Asa-zisa Panaghie rea ferecatà (sic!) din catastif este desigur un panaghiar ferecat.
      62	Ibidem, p. 1427 (nr. 2638).
     63	Cf. insemnarea in limba germana scrisà pe spatele documentului publicat tot acolo, p. 1425 (nr. 2632).
     54 Despre unele manuscrise putnene ìnstràinate din tara, cf. Repertoriul monumen-telor..., pp. 372, 378, 412, 432 si 441.
286