In graiurile velicoruse realizarea fonemului [v] ìnainte de o vocalà a acele-ia§i silabe ca [m] este un fenomen destili de rar4i. De aceea socotim cà aceastà particularitate a graiului de la Socolin^i va putea fi folosità la precizarea masi-vului dialectal velicorus din care s-au desprins, ori cu care au avut legàturi strìnse in trecut predecesorii actualilor locuitori ai satului. In acest caz prezenta sunetului [t>] in pozi^ia de la punctul « ax » ar putea fi interpretata ca o influentà a limbii literare, exercitatà inainte de plecarea emigran^ilor spre sud-vest.
    Nu este exclusà insà nici posibilitatea unei legàturi structurale genetice intre predecesorii emigran^ilor staroveri si unele graiuri velicoruse de nord. La consolidarea rostirii cu [w] (dacà admitem aceastà ultimà ipotezà) va fi contribuii ulterior, intr-o anumità màsurà, §i limba rominà, din care au ìnceput a pàtrunde cuvinte cu [u] : l’éu — « leu » (bancnota) ; ialàu — cf. rom. gealàu 42 §.a. Dacà lucrurile stau astfel, atunci seriei fonemelor consonantice sonore ale graiului i-ar corespunde In finalà urmàtoarele variante pozi^ionale :
                  M [ri PI M W [*]
     în pozi^ie finalà la Socolin^i nu existà o deosebire sensibilà ìntre -u si un eventual -u : stâu — « elesteu » (cf. lit. [staffi ; vÿstau — « scoate ! » (cf. lit. [vgstaf’]).
    3.	La Socolinji consoanele i, s si c sint totdeauna dure. Excep^ii : c’ok-c’ok-c’ok — apelativ pentru porcine.
     4.	în vorbirea rapidà, [s’s’] apare contras in [s’], iar [z’z’] in [¿’], de ex. : kl’és’i — « deste », dós’ — « ploaie ». La cazurile oblice — dai' à, daz’ù s.a.m.d.
     5.	Graiul de la Socolinfi cunoaçte labio-dentala fricativà surdà f 43, càreia in limba literarà scrisà ìi corespunde litera cj>. Exemple : sara[f]àn — « hainà bàrbàteascà » (in graiurile velicoruse convergente — « hainà femeiascà ») ; a[f]anasóu — « Afanasov », nume de familie; [f]amà — «Toma»; [f]ról — prenume bàrbàtesc ; m’itra[f]àn — prenume bàrbàtesc. Consoana [f] se rosteste §i ìn cuvintele pàtrunse din limba rominà : [f]uiór, [fjarmas’iie*, [f]alti§'érì 43 bis, kon[f’]iskàt’, [f-]erdA — « fierar » — sau din germana : iavó sud’il’i [f]rói — « 1-au judecat liber» (adicà nefiind arestat). Nu se constatà cazuri de rostire cu [f] a unor cuvinte ca [xv\óst — « coadà », za[xv]aràl — « s-a imbolnàvit », [x]ata — « casà », mai[x] — « ai mei », spre deosebire, de pildà, de populatia velicorusà din raionul Tulcea (satul Mila 23), unde am inregistrat [f]óst, za[f]a-ràl s.a. in loc de [xv].
    (>. 0 particularitate interesantà a graiului de care ne ocupàm este asibi-larea consoanei moi t’ > è’, fenomen destul de rar in graiurile velicoruse ìn genere si ìn cele meridionale in special44. Dispunem numai de douà exemple :
     41	Aceasta pronun{,are se Intilnefte sporadic de pilda in regiunea Tula. Cf. wot — « iata » in loc de vot din limba literara — in satele Mananki si Zarecie. Yezi N. P. G r i n-kova §i V. I. C i a g h i s e v a, Tl pctKmunecKiie oaitnmu.'i no duaae.K/nojioauu, Leningrad, 1957, pp. 152 §i 154. Yezi si P. 8. Kuznecov, op. cit., p. 43.
     42	Vezi Dic\ionarul limbii romine moderne, Bucure§ti, 1958, p. 330.
  43	Despre aceasta problema v. R. I. Avanesov, op. cit., pp. 124—125.
     43	bis Semnul § are valoarea din ALU.
     44	Op. cit., p. 136, § 133. R. I. Avanesov arata ca pronun|area [t’] ca [t's’] se intilne§te, de pilda, in unele raioane de nord ale regiunii Reazan. Pentru explicatia fenomenului vezi. Acad. At. R o s e 11 i, Despre consoanele palatalizate $i consoanele muiate, SCL, t. VI, nr. 3—4, 1955, p. 203. De fapt nu-i nimic surprinzator, caci si. c. *tj > rus c'.
116