In articolul sàu Comuniunea lingvisticà balto-slavà (I, 45 — 67) S. B. Bernstein se ocupà de aceea§i problemi!. Autorul nu este de acord cu termenii unitate (eduncmec), comunitale (oGufuocmb), contact (noumanm) §i propune termenul comuniune (cooóufHocmb), deoarece acesta presupune Inrudirea celor douà limbi nu ca un rezultat al originii lor comune, ci ca urmare a contactului indelungat care a avut loc dupà epoca indo eu-ropeaná comuna. 8. B. Bernstein nu admite existenta unei protolimbi balto-slave. Problema raporturilor complexe balto-slave poate fi rezolvatà prin stabilirea teritoriului tuturor izogloselor §i a timpului apari^iei lor.
      Cu problemele unor fenomene comune limbilor slave ¡=¡i toharice se ocupà Yiac. Ivanov In articolul sàu intitulat O paralela toharicà la fórmele diminutivale slave (II, 58 — 636). Comune pentru limbile toharice §i slave sint nu numai tipurile de formare a sufixelor diminutivelor prin aglutinare, ci fi sufixele insedi: slave bc6, -ica, -ìkt>, bKb, + -bua, bKb; toharice -se, -ske, -ska.
     Studiul lui R. Fischer, Situa(ia onomastica slave in Germania (II, 200—216) pune problema studierii mai aprofundate a raporturilor slavo-germane in domeniul onomasticii §i toponimiei.
      Altà serie de articole are ca obiect raporturile reciproce dintre diferite limbi slave.
      Z. Stieber (Despre proiectul atlasului dialectologic al limbilor slave, I, 129 — 135) face propuneri in legáturá cu elaborarea acestui atlas. Stieber propune 120—150 de puncte pentru limba rusà, 60—70 pentru ucraineanà, 30—40 pentru bielorusa, 30 pentru cehà si slovacà, 50 pentru polonà §i ca§ubà, 20—25 pentru bulgara, 40—50 pentru sirbo-croatà §i slovena, 3 pentru sorabà. De asemenea autorul considera cà trebuie anche-tate iji citeva puncte de pe teritoriul limbilor romina si maghiarà.
      V. Machek, Despre originea aspectélor verbale in limbile slave (III, 38—60), studiazà dezvoltarea aspectului verbal slav in comparale cu aspectul verbal al limbii latine. Spre deosebire de majoritatea cercetàtorilor, Machek considera aspectul categorie lexicalà §i nu gramaticalà.
      Articolul lui Peter Kiràly, Despre un dialect de trecere slovac de ràsàrit carpato-ugric din Ungaria (III, 163—173) prezintà un deosebit Ínteres. Acest dialect concine elemente slovace de ràsSrit si ucrainene, fiind un dialect mixt, intermediar.
      I. Lekov in articolul sàu Importanza factorilor gramaticali, derivativi fi lexicali pentru clasificarea limbilor slave din punct de vedere actual (II, 64—78), propune o nouá clasificare a limbilor slave. Dacà in clasificarea limbilor slave ne bazàm mai ales pe structura lor gramaticalà, precum si pe alte tràsàturi decìt cele fonetice, ajungem la ìmpar^irea lor in douà grupe — de nord §i de sud. In cadrul acestor grupe, limbile slovena, slovacà si sorabà ocupà o pozitie de trecere, intermediará.
      Deosebit de interesant este studiul lui P. S. Kuznetov, Despre tratamentul sonantelor la sfirfitul temelor verbelor eie clasa a Ill-a fi a IV-a in limbile slave (III, 5 — 37). In proto-slavà tema prezentului la verbele de clasa a Ill-a §i a IV-a contine douà sonante (ut) in pozitie intervocálica. De§i pozifia fonetica este identica in ambele cazuri, sonantele se schimbà in mod diferit in cele douà clase. La verbele de clasa a Ill-a (+kouióm) u se unente cu o precedent dìnd impreunà monoftongul u, iar i trece in silaba urmàtoare §i se consonantizeazà in j. La verbele de clasa a IV-a (+lóuiom) u trece in silaba urmàtoare, grupul u + i, acum iniziai in silabà, se consonantizeazà inaintea vocalei, dà vj, iar apoi vi. Schimbàrile sonantelor la verbele de clasa a Ill-a sint pur fonetice. La verbele de clasa a IV-a aceste schimbàri se datoresc unor generalizàri de ordin morfologie.
      Fenomenul studiat de L. A. Bulahovski in articolul sàu Problemele inductiei numerelor gramaticale in morfologia slava (I, 95—128) are importanza atit pentru limbile slave, cit si pentru lingvisticà generala. Terrninatia-.i/s a genitivului plural la únele substantive neutre terminate in-.w.'j se datoreste inductiei numàrului singular (ccm.h). Mai intensà
350