Mai tritìi trebuie sa aràtàm cà izvoarele timpului nu atestà in mod expres moartea lui Ghencea, ci, in primul rìnd, pe cea a lui Sava. Contraziceri gàsim chiar la unul dintre primii istoriografi ai anului 1821, care la 11 ani il vàzuse pe Tudor Vladimirescu, D. Papazoglu. E1 ne relateazà intr-un fel, in 1873, tàierea lui Sava, dupà un manuscris gàsit in colecjiunea pàrintelui sàu Andrei N. Papaz, §i in altfel, in 1892, dupà o màrturie directà 40.
     Necunoscind traditile bulgàre§ti si lucràrile istoriografilor bulgari, care tratau aceastà problema, istoriografia rominà a luat dret sigurà « moartea lui Ghencea ». Pàrerea noastrà e cà nu s-au reflectat indeajuns asupra unor docu-mente in care reapare Ghencea, participantul la ràscoala din 1821. Astfel, principalul izvor luat drept bazà pentru « moartea » lui Ghencea e raportul consulului prusian Kreuchely, care afirmà cà « moartea » lui Ghencea a avut loc la 19 august. Acest raport n-a fost alcàtuit pe baza unor lucruri vàzute personal de consul, ci pe màrturia cavazului (straja de la poarta consulatului prusian). Aceasta, dupà vizita pe care o fàcuse la silictarul (aghiotantul) pajei de Silistra si unde Kreuchely vàzuse pe Sava, Mihali si Ghencea inainte de plecarea lor la Chehaia. Pe drum, el remarcà « o zarvà nebunà printre turci care alergau din toate pàrtile pe jos §i càlare»41. Presim^ind ceva neobisnuit, Kreuchely serie:« Indatà ce m-am intors, am trimis pe cavazul meu sà culeagà informaci. Else intoarse repede(subì, n.) si tràgìndu-mà de-o parte mà injtiinj-à cà au fost omoriti Sava, Mihali §i Ghencea. .. Zarva continuà. . . »42.
     In sfìr§it, un document, asupra càruia s-a stàruit tot atit de putin, confirmà dupà pàrerea noastrà afirmajiile istoriografiei §i tradijiilor populare bulgare. E vorba de raportul lui Kreuchely càtre von Miltitz, din 26 iulie 1825 « despre hotiile din Muntenia » 43. Se vorbeste acolo despre o ìntimplare puti n obisnuità, care Jine mai mult de aventurà decit de hotie. Kreuchely comunica lui von Miltitz cà, grafie màsurilor drastice luate de Ahmet-Aga, au incetat hotiile, iar hotii s-au risipit unii in Moldova, unii in Transilvania, iar alfii in Bulgaria §i Serbia. . , »44. Intre acesti « ho£i », de fapt (in majoritate) haiduci, credem cà i§i gàsise, adàpost Ghencea dupà màcelul lui Sava si al unora dintre insoj;itorii sài.
      10	In prima lucrare (Evenimenlele insurecfiunei elene fi ràscularea lui Tudor Vladimirescu cerind dreplurile rominilor in anul 1821, Bucuresti, 1873, p. 9), el serie cà li s-a tàiat la toti trei capetele, iar in a doua (Istoria fondàrei orafului Bucurefti... Bue., 1892, p. 82), pe baza celor spuse de vistierul Mihai din Pitesti, care fusese vàtaf de curte al lui Belu, in cásele càruia a asistat ca martor ocular al ìntimplàrii, el serie cà numai lui Sava
i	s-a tàiat capul. E foarte posibil ca Ghencea sà fi fost numai rànit, iar turcii sà nu fi tàiat capetele ¡?i celorlalfi doi. Prefàcìndu-se mort, sau fiind clteva clipe le^inat, Ghencea a putut foarte bine sà se foloseascà de ìnvàlmà?eala produsa si de plecarea precipitata a turcilor, pentru a se salva mai intìi sub un pod al Dìmbovifei. Dupà ce s-a vindecat, sau indatà ce a putut, Ghencea a luat calea codrului, cum au fàcut §i al$i partecipanti la ràscoalà, devenind haiduc. Pentru moment el dispàruse si de aceea a fost considerai, de càtre mulfi, mort.
     41	Hurmuzaki, X, p. 124.
     42	Ibidem. Un alt raport din 12 aprilie 1823 al aceluiasi consul prusian, care avea §i intentia de a serie o lucrare asupra evenimentelor din 1821 (vezi Hurmuzaki, X, p.LIV, pp. 294 — 301) intitulatà «Essai historique, politique et statistique de la Valachie », vor-be§te, despre « fralele càminarului Sava » (Ibidem, p. 222), farà sà-i spunà pe nume, ca despre unul dintre locotenentii haiducului Jianu, « care figuraserà in revolute » (Ibidem). Se afirmà incà un lucru semnificativ : cà oamenii lui Jianu erau in majoritate « albaneji scàpati de palosul turcesc » (Ibidem).
     43	Hurmuzaki, X, p. 330.
      44	Ibidem.
244