foarte abil28. In concluzie putem spune cá Kogálniceanu nu s-a gíndit in mod serios la expulzarea lui Karavelov si Tankov. Pentru el totul era sá se inarmeze cu o serie de másuri luate pe hirtie §i sá alcátuiascá din aceste hirtii un dosar intreg pentru a dovedi cu ele « neutralitatea Rominiei». Acesta este §i scopul urmárit prin infiintarea acelei comisii parlamentare care sá examineze «lucrá-rile » Ministerului de externe, adicá vasta corespondentá de care am vorbit piná acum.
    Putem afirma cá M. Kogálniceanu n-a prezentat insá acelei comisii tóate documéntele din perioada de care ne ocupám. A§a de pildá nu apar aci documéntele nr. 164 si 174 publícate in colecta citatá a Academiei R.P.R. Aceasta insá reiese §i din faptul urmátor: ín nota citatá, pe care o adresa agentului nostru la Poartá la 14mai, Kogálniceanu afirmá textual: « Se pare cá guverna-torul general (Asim) nu s-a oprit aici: dupá rapoartele confideniiale ale func-tionarilor de la frontiera noastrá, el nu pregetá sá critice guvernul princiar. La nevoie v-a§i putea cita numele acestor functionari»29. De aci rezultá cá M. Kogálniceanu primea astfel de rapoarte informative asupra adeváratei situatii de la Dunáre §i dupá cum se vede nu de la unul, ci de la mai mulp functionari. Dacá aceste rapoarte cuprindeau — in afará de cele referitoare la afirma|iile lui Asim — §i alte §tiri, este ciar cá acestea din urmá nu alcátuiau documente probatorii pentru o politicá de neutralitate, ci dimpotrivá. Dacá ele ar fi fost dovezi favorabile politicii pe care o afi§a Kogálniceanu, e sigur cá acesta le-ar fi adáugat la cele prezentate comisiei sau chiar Portii.
    Nu credem totu§i cá M. Kogálniceanu a indemnat direct sau, mai ales in scris, pe acesti functionari sá ajute sau sá inchidá ochii la cele ce se petreceau in porturile de la Dunáre. Aceasta n-ar fi putut-o face §i, de altfel, nici nu era nevoie.
    Pentru a nu fi íntelesi greíjit, este cazul sá facem únele precizári. ín primul rind, fárá indoialá, nu putem generaliza. Api^cierile ce le facem mai jos nu se referá la autoritátile romínesti in totalitátea lor, ci numai la acelea pentru care avem márturii documentare ce atestá aceastá atitudine. Este vorba, ín imensa majoritate, de mici functionari administrativi care se aflau departe de centru, pe mahirile Dunárii, la Giurgiu, Turnu Mágurele, Bechet sau Corabia. Pe de altá parte trebúie sá tinem seama si dé situatia localá. In aceste locali-táti, ca si in satele din jurul lor, ísi gásiserá de mult adápost atítia bulgari care fugiserá din vremuri mai vechi de robia turceascá. Dintre ace§ti vechi « bájenari» unii se topiserá de mult in mijlocul populatiei de bastiná, altii mai pástrau amintirea originii lor, in sfirjit alti citiva ajunseserá sá ocupe slujbe mai mult sau mai putin importante in administraría localá.
    In al doilea rind, ace§ti functionari, cu tóate dispozitiile ce primeau, puteau actiona fárá grijá. Autoritatea centralá era departe si i-ar fi putut cu greu controla, mai ales dacá procedau cit de cit cu prudentá. ín nici un caz, actio-nind dupá sentimentele lor, aceste autoritáti nu exprimá atitudinea guvernului,
21	K. Tankov, op. cit., pp. 205—209. Cite zile slnt aceste « citeva » e mai greu
de spus. ín ¿rice caz, la inceputul lui iunie Tankov era liber. Probabil cá n-a stat inchis
mai mult de 3—4 zile. Karavelov a mai rá’mas §¡i dupá aceea íncá vreo 2—3 zile, cáci
adresa din inchisoare o scrisoare lui Tankov ín legáturá cu nifte voluntari ce veneau
din Basarabia si urmau sá treacá ín Serbia. ín orice caz, regimul era de asa natura,
incit putea serie asemenea scrisori. Tot din Scrisoare se vede cá a doua zi se a§tepta
sá iasá si el. Scrisoarea e datatá de editor — inceputul lui iunie. Vezi M. Dimitro v,
ITyóui^ucmuKa na Jhoóeu Kapaóejioe, Sofia, 1957, p. 613.
      29	Documente privind istoria Rominiei. . . , vol. I, partea II, p. 159.
17*
259