aceastä forma si ar fi fost compuse ìn prozà, patosul eroic ar fi scàzut, iar noi le-am fi perceput ca simple basme 52.
    Versul baladei populare rominesti se deosebeste complet de versul bilinei. Aci si-a spus cuvìntul si perioada istoricä mai nouä, cäreia ìi aparfin baiadele ce s-au pästrat pina în zilele noastre. Versul baladei populare rominesti are §i ritm si rima ; rimele baladelor sînt de obicei perechi :
     « Colo, sub umbra de fag ¡■Sade Gruia lui Novae,
Gruia çade-nglndurat,
Iar Novae i-a cuvîntat:
Putem întîlni insà si monorime :
« El la tîrg se îndrepta,
Mamei lui se aràta,
Iar bâtrîna lâcrima
:< Mâi, tu, Gruie, fiul meu, Nu-mi place nâravul täu,
........................»
(Gruia în Tarigrad) 63.
Si	cu jale cuvînta:
(Vulcan) 64.
Ritmul este trohaic, ca ìn toate poeziile populare romine§ti, iar versul baladei este mult mai scurt (5—6, 7—8 silabe) decìt versul bilinei (12 — 13, 13 — 14 §i chiar 16 silabe in vers), care, impreunà cu rima §i ritmul, imprima baladei populare romine§ti o deosebità vigoare.
    Referindu-ne la tematica bilinelor, am afirmat cà diferite teme oglindesc diferite perioade din istoria poporului rus. ìncepind ìncà din veacul al IX-lea confinutul bilinelor s-a schimbat imbogàfindu-se cu fiecare nouà perioada istorica ; fiecare epoca, ìntr-o màsurà sau alta, s-a oglindit in eposul popular rus. Despre limbà ìnsà nu putem afirma acela§i lucru. Bìlinele ne sint cunos-cute numai in forma in care au fost culese in secolul al XlX-lea, a§a cà limba va reflecta, in special, vorbirea tàrànimii din aceastà epocà, pàstrind foarte pufine tràsàturi arhaice 5S. Ìn biline, spre deosebire, de exemplu, de Cintemi oastei lui Igor, nu vom intilni cuvinte necunoscute, fondul de cuvinte oglindind limba epocii culegerii lor. Ceea ce este specific limbii bilinelor sint multe constructii sintactice invechite (o anumità ordine a cuvintelor in vers, diferite inversiuni, particule, ìntrebuintarea unui mare numàr de epitete etc.).
    Limba baladelor populare rominesti nu se deosebeste cu nimic de limba creatiei populare contemporane, nepàstrind forme arhaice ; limba baladelor este limba simplà vorbità de popor.
    Vorbind de compozifia bilinelor si baladelor s-a aràtat cà majoritatea baladelor, doinelor §i eìntecelor populare rominesti incep cu un anumit vers (« Frunzà verde...»), care se explicà prin sentimentele poporului romin fatà de naturà, prin dragostea lui nemàrginità fatà de patrie, prin legà-tura ' strìnsà dintre om si naturà. Nu ar fi lipsit de interes un studiu comparativ intre bìlinà si baladà din acest punct de vedere — locul naturii in biline §i balade, legàtura dintre popor si natura patriei.
    In biline nu vom intilni descrieri de naturà, iar dacà intilnim eie vor fi foarte scurte ; ìn biline nu se simte acea legàturà indisolubilà care existà ìntre eroii baladei populare rominesti si naturà. Acest fenomen ìsi are explicarea sa : tofi bogatirii au tràit la curtea cneazului, ìn timp ce voinicii baladelor
62	Vezi si P. D. Uhov, PyccKan Sbuieean noasun, in Ehi.nuiibi, Moscova, 1957, p. 37.
   53 Antologie de lileraturà popularà, voi. I, Ed. Acad. R.P.R., 1953, p. 320.
61	V a s i 1 e Alecsandri, Poesii populare ale Rominilor, Bue., 1866, p. 137.
55	Vezi §i PyccKoe Hapo'ònoe noamunecnoe meopuecrneo, Moscova, 1954, p. 258.
218