celorlalte pàr£i de vorbire si asupra propozitiei in ansamblu. In afarà de comen-tariul critic la discuoile pe inarginea manuscrisului lucrarli, care au avut loc la Institutul de lingvisticà din Cluj, E. Seidel a adàugat lucràrii sale douà anexe cu titlul: Teoria calcului lingvistic 68 si Istoria limbii romlne, o oglindà a istoriei poporului romin.
    Am aràtat in altà parte cà, pe lingà meritul incontestabil de a fi abordat cu curaj una dintre problemele cele mai pu^in studiate ale influentei slave in limba rominà, cartea lui E. Seidel suferà de o interpretare insuficientà sau, uneori, eronatà a fenomenelor in discute, fiind mai mult o punere a proble-melor, decít o rezolvare a lor 69. Cu toate acestea, autorul a reusit sa grupeze o serie de fenomene sintactice (si morfologice), a càror interpretare din unghiul de vedere al influentei slave (si, mai larg, al interac^iunilor « balcanice ») e binevenità, chiar dacá cercetàrile ulterioare vor infirma unele concluzii.
    Influenza slavà in morfologie. Singura discutie mai amplà s-a dus in jurul genului neutru (ambigen) in limba rominà, punindu-se problema dacà pàstrarea §i dezvoltarea lui in limba rominà poate fi interpretatà ca o manifestare a influentei slave sau nu. In aceastà privin^à, se pare cà are dreptate I. Pàtrut, care sustine, pe baza unei serioase argumentàri, cà: 1) ambigenele romine§ti isi au inceputul in latina populara §i 2) nu se poate vorbi de o contributie slavà la mentinerea neutrului latinesc §i la dezvoltarea lui in limba rominà, printre aitele, si pentru faptul cà substantívele neutre slave au intrat in rominà in grupa femininelor (de ex. bg. neutru creme — rom. fem. vreme, v. si. neutru èudo — rom. fem. ciudà etc.), iar neutrele (ambigenele) rominesti imprumutate din limbile slave sìnt in aceste limbi masculine (v. si. masc. bob-h — rom. neutru bob-boabe §i mase, bob-bobi, v. si. mase, darh — rom. neutru dar — daruri etc.)70.
     Toponimia (le origine slava pe teritoriul R. P. Roinine. Datele lingvisticii propriu-zise si ale istoriei, insuficiente pentru determinarea teritoriului si epocii simbiozei slavo-romìne sint completate, in parte, prin studiile de toponimie. Cercetàtorii au observat de mult bogàtia numelor de locuri slave pe teritoriul Rominiei de astàzi, ajungìnd ia concluzia generalà — formulata de acad. E. Petrovici in felul urmàtor: « Aceia care au dat nume Dimbovi^ei, Ialomi^ei, Prahovei, Ilfovului, Mostistei, Snagovului, Moldovei, Sucevei, numeroaselor Cerne, Bistrite, Ristre fi Crasne, Tìrnavelor, Craiovei, Brasovului, Sibiului, Bàlgradului (numele popular al Albei-Iulii), Milcovului, Putnei, Bucovului, Teleajenului, Predealului, Branului, Slànicului, Doftanei, Zimnicei, Zlatnei, Moigradului etc., etc., n-au fost o minà de oameni, ci un popor números care a tràit pe acest pàmint sute de ani »71.
    Greutatea incepe insà acolo unde cercetàtorii incearcà sà interpreteze aceste toponimice slave si lipsa — sau necunoasterea — unor toponimice « rominejti » in epoca veche pe teritoriul tàrii noastre. In tot cazul, este un
     68	Cf., in acest sens, si lucrarea lui I. Rizescu, Contributii la sludiul calcului lingvistic, Ed. Acad. R.P.R., 1958, in care numeroase exemple sìnt luate din rominà si limbile slave.
     69	Vezi recenzia noastrà publicatà in SCL, IX, 1958, nr. 4, pp. 571 — 576. Cf. si recenzia lui Gh. Bolocan, in LR, VII, 1958, nr. 5, pp. 77 — 82.
     70	Vezi I. Pàtrut, Despre genul « neutru » in limba rominà, CL, I, 1 — 4, 1956, pp. 29 — 40 (Sur le gerire « neutre » en roumain, in Mélanges linguistiques. . ., Ed. Acad. R.P.R. 1957, pp. 291 — 301). Vezi acolo men|ionarea diverselor pàreri, cu bibliografia corespunzàtoare.
     71	Problemele stiintelor sociale..., p. 91.
22