O problema importantà a creafiei populare orale o constitue realizarea artística, studierea mijloacelor artistice cu ajutorul càrora poporul a putut sa redea o asa de mare bogàtie de idei.
     Tuturor genurilor creafiei populare orale le sìnt caracteristice mijloace artistice comune, dar, cu tóate acestea, fiecare gen ìsi are specificul sàu §i din acest punct de vedere 34.
     Eposul popular rus formeazà un tot, in care fiecare bìlinà apare ca o parte de neinlàturat ce contribuie la infelegerea acestui Intreg ; fiecare bilinà cu subiectul ei poate fi socotità un capitol al unei imense opere. Subiectul bili-nelor se dezvoltà ìntotdeauna pe un singur pian iar actiunea se desfàsoarà intr-o succesiune anumità. Analizìnd bilinele din acest punct de vedere, putem vorbi de existenta unei anumite compozitii caracteristice, de regula, pentru toate bilinele. « Zacinul » (ìnceputul, introducerea), naratiunea, punctul culmi-nant, desnodàmintul, iar citeodatà « konfovka » (ìncheierea) — iatà principalele momente in dezvoltarea subiectului unei bìline.
     In « zacin » se precizeazà deobicei tema bilinei, se indica locul actiunii ; de multe ori « zacinul » introduce pe ascultator sau cititor direct in subiect prezentìndu-le personajele:
                        « B CTOJH.HOM ropofle bo KaeBe, y jiacKoro khh3h y BuaHHMHpa IhipoBaui.ue «a Chji no'iecreH nnp »
                              ( liAb.'i MypoMeif e ccope c KunaeM tìjiaduMupoM) 35
sau :
                       « Kor^a BCTanano cornine KpacHoe,
                       A uà to He6yniKo Ha HCHoe,
                           3apoHiflajTCH TyT mojiojíoíí Bojibra »
                                                                                 ( Hojihsa) 36.
    Naratiunea constituie partea principalà a bilinei, unde predomina pove-stirea (expunerea), farà sa se neglijeze insà dialogul, ceea ce imprimà acfiunii mult dramatism. Naratiunea se incheie de obicei cu o luptà puternicà, cu o ciocnire hotàrìtoare intre douà forfè (punctul culminant), dupà care acfiunea incepe sà piardà din intensitate (deznodàmintul). Nu toate bilinele, dar majo-ritatea lor se incheie cu citeva versuri (kontovka), care nu se leagà de confi-inutul propriu zis al bilinei :
                     « A Ha Toii CTapHHKe h cnaBy noioT,
                    A no THHX MeCT CTapHHKa H HOKOH'IHiiaCb»
                                        ( Mjih.i MypoMeif u Kajiun Hapb) 37
sau :
                     « A TyT CojiOBbH) eMy h cnaBy noioT,
                    Añ cnaBy noroT eMy Ben no Beity »
                                 ( Hjiba Mypo.ueif u Cojioeeü P<i36oìLhuk)w.
    Subiectul baladelor populare romìnesti se dezvoltà aproximativ la fel. Balada incepe, de obicei, cu o scurtà introducere unde, in majoritatea cazurilor,
     34	Yezi P. G. Bogatìriov, Henomopue sadauu cpaeitumeMitoso usyncnun anoca cjiaesmcKux napodoe, Moscova, 1958, pp. 9—11.
     35	EbuiuHbi, Leningrad, 1954, p. 88.
  36	Wcmnoe noamunecnoe meopnecmeo pyccKoeo napoda, Moscova, 1954, p. 73.
     37	EbijiuHbi, Moscova, 1957, p. 93.
     38	Ibidem, p. 67.
214