prusiana : cf. gr. 7té[X7CT7) « a cincea » §i v.pr. penkta. Mutala accentului de pe silaba care con^inea o vocala scurtà sau circumflexa se manifesta si la adjective : cf. v.r. dóópb (m.), doópd (f.) « bun », « buná » cu lit. geras « bun », gerà < *gerá « buná ».
    Multe din prefacerile fonetice balto-slave au avut repercusiuni asupra niorfologiei (vezi, de pildà, stabilirea opozitiei iR: uR, transformadle canti-tative insolite de apari^ia unor vocale lungi sau schimbàrile din domeniul accentului si al intonafiei)36. Dacá asa stau lucrurile, e firesc sa ne punem intrebarea : ce fonetisme probeaza existenja comunitàri lingvistice italo-celtice?
     S-a constatat cà in sistemili fonetic italo-celtic analogiile sint aproape inexistente 37. Ne redine, totusi, atenea un fenomen particular. Cind in indo-europeana primará douá silabe concili consecutiv grupul consonantic p-qu, in limbile italo-celttce are loe o asimilare, p-qu treeind la qu-qu. De ex., i.-e. *penque « cinci » : lat. quinqué, osco-umbr. pump, v. irl. edie, v.val. pimp, m.-val. pymp, pump, n.-val. pump, n.-irl. cúig, corn. pymp, bret. pemp (cf. in cele-lalte limbi indo-europene : ser. páñea, gr. tcvte arm. hing, v.s. ii/íTh, r. nnmb, v.pr. penckts « al cincilea », lit. penkì, let. pieci; i.-e. *pequó ’coc, fierb’ ¡ lat. ci.quó < quequó, val. pobi, corn. pobas, bret. pibi (part. pobet) (cf. in alte limbi indo-europene: ser. pacati, gr. tiéctctm, v.sl. iuk;r, r. neky, lit. kèpti, let. cepl. Desi, dupa pàrerea lui Meillet, detaliul acesta este remarcabil, in sensul cà- nu apare in alte ramuri indo-europene, totusi, in comparale cu ceea ce ne ofera balto-slava, argumentul invocat acum nu este in màsurà sa pledeze in favoarea ipotezei italo-celtice.
    ìntr-o lucrare apàrutà in anul 1912 americanul Thomas Fitz Hugh 38 afirmà cà Unibile italo-celtice prezintà caractere comune si in domeniul ritmului. Potrivit conceptiei autorului, in accentuarea italo-celticà ritmili s-ar fi bazat pe intensitate. Acest lucru a determinai aparitia unni sistem de versificale specific grupului italo-celtic si intemeiat pe «tripudie principie» (doublé accent in thè word-foot and doublé thesis in thè verse-foot). Principiul numiL de Thomas Fitz Hugh « tripudium » a existat in latina, oscà, umbrianà §i veche irlandezà. Insà acelasi ritm de trei picioare a fost propriu si altor limbi indo-europene (germanicà si balto-slavà) si ca atare nu constituie o tràsàturà specificà grupului italo-celtic.
     8.	Inova];ii caracteristiee vom gasi §i in domeniul morfologici balto-slave. Eie sint proprii aproape fiecàrei pàr^i de vorbire. Dintre particularità^ile mai importante men^ionàm :
    1.	Desinenta-a la genitivul singular al temelor in -o-; cf. v.sl. ka'nkj
<	*vllka, let. vilka (noni, vilks « lup »), lit. viìko (noni, vilkas) ; dialectele litua-niene au vilká. ín fond, o din limba literarà este lung si identic ca atare cu a din slavà §i letonà.
     38 Pentru alte schimbâri fonetice comune limbilor balto-slave vezi studiile lui J. Endzelin, O. Hujer, J. Otrçbski, J. Kurylowicz si aie altora.
     37	Cf. mftrturia lui A. Meillet: «Le phonétisme n’a subi à l’époque italo-celtique aucune altération profonde. Ou, s’il en a subi, les traces n’en subsistent pas d’une manière appréciable ». Esquisse d’une histoire de la langue latine, p. 18. Vezi §i I. M. T r o n s k i, OuepKU U3 ucmopuu jiamuHCKoso <i.n>n;a, M33. AH CCCP, Moscova-Leningrad, 1953, p. 45. Vezi si V. G h e 0 r g h i e v, Ea.mo-ejiae.HHCKuü, zepMaHCKUü u undo-upan-ckuü, p. 12.
     38	Indoeuropean Rhytm, University of Virginia, Bulletin of the School of Latin, nr. 1, Charlottesville.
M