çi ucraineanâ) : máht p’atnácbt’ l'ét — « are 15 ani»; yadóu máiu dóbryia— « sînt in virstà » (ad litt. « am ani buni »). Calchierea expresiei romîneçti a fost, probabil, favorizatâ de împrejurarea cà formula « citi ani ai'ì » çi râspun-surile la ea se aud des nu numai de la populaba romîneascâ dimprejur (in primul rind de la Mitocul-Dragomirnei), ci si de la autoritàri, cu diferite ocazii, ca : çcoalâ, armata, justifie ç.a.
    Constructia « a avea » + numerai cardinal + « ani » este cu desâvîrçire stràinà tuturor ruçilor-sovietici cu care am avut prilejul sà ne consultàm in mod nemijlocit in aceastà privin^à. Socotim cà expresia de la Socolin^i mai'... yadóu — « a avea... ani » este un rezultat al influenti limbii romìne.
Verbul
    Prezentarea tuturor fenomenelor legate de morfologia verbului din graiul de la Socolinjl ar necesita un studili monografie aparte. Ne vom limita aici la enumerarea citorva fapte, ìncepind cu prezentul (§i viitorul perfectiv).
    a)	Verbele de conjugarea I nu se deosebesc prin nimic de cele corespun-zàtoare din limba literarà, dacá aparan de cíasele 1 —4 ale verbelor productive 77. Verbele de conjugarea a Il-a (clasa a V-a productivà 78) prezintà urmàtoarele particularitàti : 1. accent stabil79 :
                              ia lóul’u — « eu prind » ty lóv’ié — « tu prinzi » on lóv’il — « el prinde » s.a.m.d.
Unificarea accentului s-a produs in sensul dictât de majoritatea formelor. (Acelaçi fenomen se observà çi in cazul verbelor apar[inind unor clase verbale « neproductive », de ex., ia p’isu — « eu scriu », ty p'isds — « tu scrii » §.a.m.d.) ;
    2.	inconsecvente in privila alternan^elor consonantice de la finalul temei: uneori alternanza lipseçte, alteori cele doua forme coexista la acelaçi vorbitor. De ex. : ia c'is’s'u — «eu curât », ty ë’ist’is — « tu curà^i », dar si ia c’is[Z’]« !; ia kórml'u — « eu lirânesc », ty kórm’is — « tu hrâneçti », dar si ia kór[m'~\n. Cele mai multe dintre verbele de conj. a 2-a (clasa a V-a «productivà») au fost notate, la pers. 1 sing., fârâ alternanza ultimei consoane a temei. Cf. si alte exemple: ia maló[t’]u — «eu treier », ia l’ù[b’]u — «eu iubesc»80 §.a. ;
    3.	inconsecvente in privinfa desinentei pers. a 3-a pi. : predominà -ut, dar se intilnesc si forme cu -at, de ex. : any zaxód'ut — « ei tree pe la cineva », dar si any zax ód’at.
    b)	Verbului de conjugare mixtâ din limba literarà xoTeTb — « a voi» ii corespunde aici un verb de conjugarea I cu accentui stabil pe tema :
     77	Vezi CoepeMeHHbiü pyccKuü n3biK. Mopifiojwauu (Kypc jieKifuü), sub redactia acad. V. V. Vinogradov, Moscova, 1952, p. 271.
     78	Ibidem, p. 272.
     79	Acelaçi fenomen se observa si în alte graiuri velicoruse. Vezi, A. N. Gvozdev, flea eoeopa odnozo cejia, în MHP3, vol. I, p. 81, pet. 23. Cf. si P. S. Kuznecov, op. cit., p. 87. Pentru explicarea fenomenelor similare, vezi de exemplu, Charles Bail y, Linguistique générale et linguistique française, ed. în lb. rusa, Moscova, 1955, pp. 35—36
     8° pentru explicarea acestui procès de nivelare a temei în cadrul paradigmei vezi V. I. Gheorghiev, Hccjiedoeanun no cpaenumeMno-ucmopmecKOMy n3UK03HaHW0, Moscova, 1958, p. 41 çi urm.
125