refuzâ sa lupte pentru apârarea cneazului Vladimir, iar refuzul se répéta de trei ori, cuvînt eu cuvînt ; în balada Marele Iancu de trei ori se répéta, eu aceeaçi exactitate, rugâmintea Pasei ca Iancu sâ se « turceascâ ».
    Atit în bîline cît si în baladele populare romîneçti întîlnim comparatii de o frumusefe neîntrecutâ :
                 « He rpoM rpeMHT, He CTyK CTymiT, roBopHT ILiLioniKa cBoeiiy GarioniKe »
sau
                  « He cupoii syG k aeMJie kjiohhtch,
                 He 6yMa>KHHe ;ihctomkh paccranaioTCH, PaccTHnaeTCH chh nepeu 6arrioniKOii,
                   Oh h npocuT ce6e Cjiaroc.ioiieHi.nna »
Sau :
                                     (llepeue nodeuzu Mjibu MypoMi^a) ‘
sau :
sau :
« Venia, märe, ca víntul Ca víntul §i ca gindul »
(Toma Alimos) 49
   « Aripile-si íntindea	Apoi ca un lästuna?,
   Si pe der el se zárea	Apoi ca un bondära? »
  Intii ca un porumbas	(Now f.	60
   « Barda-n mlnä apuca	Intr-un lan de griu uscat »
  §i-n tàtari se arunca	, D . n n	, 51
   Ca un vínt inviforat	(Romln Grula Grozovanul) «.
     O altä laturä a creatici populare orale ce trebuie cercetatä este versifi-cajia. Bilinelor le este caracteristic versul alb ; cu tóate ca putem intilni adesea consonanza ultimelor silabe, bilinele de regulá nu au rima. Ritmul este deo-sebit, specific numai bilinelor : impärtirea versului, alternarea silabelor accentuate §i neaccentuate nu urmeaza anumite reguli; cu tóate cä accentui joaeä un rol destul de mare, ritmul bilinei nu poate fi socotit silabotonic. Procedeul de versificare in biline este foarte vechi si, intr-o oarecare mäsurä, greoi (bilinele s-ar fi re^inut foarte greu daca nu ar fi fost insotite de muzicä). ín zilele noastre nici un poet nu mai compune versuri in stilul bilinelor; aceasta nu inseamnä insä cä versificatia bilinelor nu a corespuns con^inutului lor, care si-a gäsit exprimarea in aceastä formä deosebitä. Dacä bilinele n-ar fi avut
     48	EbuiuHu, Moscova, 1957, p. 57.
                     (Traducerea:
                     « Nu tunetul tunä, nu urlet se aude,
                       Gräieste Iliusca bätrinului pärinte »
             sau:
                      « Nu s-a plecat mlädios la pämint stejarul,
                      Nici frunzele nu i s-au asternut,
                      A îngenunchiat în fafa tatälui fiul,
                        El íi cere sä fie blagoslovit »).
49	Antologie de literatura populará, vol. I, Ed. Acad. R.P.R., 1953, p. 291.
50	Vasi le Al e es an dri, Poesii populare ale Rominilor, Bue., 1866, p. 146.
     61	Ibidem, p. 79.
217