se mai aflau veterani de-ai lui Mihai Viteazul. în drum spre Giurgiu el putea sa auda « nu numai trìmbifasi §i tobosari sunìnd din pàdurile vecine, dar si cobzari si cînlâreti, care ziceau romîneste cîntece bâtrîneçti cìt ii lua gura »13. Alte marturii le vom gasi mai tirziu in Istoria Tarii Rominesti, in care Stolnicul Constantin Cantacuzino aminteste de « cìntecele care le vestesc de vitejii ori de alte fapte ale domnilor §i ale altor vrednici oameni ce au lucrat, care dupa la lâutari si dupa la altii cìntàtori auzim »14 si in Letopisetul Tàrii Moldovei, in care Ion Neculce ne da « o sama de cuvinte ce sìnt auzite din om in om, de oameni vechi §i bâtrîni §i in letopiseÇe nu sìnt scrise »15.
    Cronicarul polonez Martin Strykowsky aflîndu-se câtre sfîrçitul secolului al XVI-lea in Moldova, susine cà circulau foarte multe balade, mai aies despre Stefan cel Mare. Strykowsky reproduce chiar un fragment dintr-o astfel de balada 16.
    Atìt din « 0 sama de cuvinte », care nu sìnt altceva decìt povestirea unor legende §i balade auzite de la « oameni vechi si bâtrîni », cît çi din afirmafiile cronicarului polonez, aflâm cà folclorul romìnesc (deci si balada) a fost mult mai bogat. Au existât, probabil, balade care înfâfiçau çi perioade mult mai vechi din trecutul poporului romîn, însâ care nefiind culese s-au transformat atît de mult, încît nu se mai simte influença perioadei istorice în care au fost create, sau pur si simplu au pierit.
    Baladele populare romînesti care s-au pâstrat pînâ în zilele noastre apartin unei etape mai noi a feudalismului — începînd din secolul al XV-lea — spre deosebire de bîline, a câror tematica se referâ la o epocâ mult mai veche, epoca de început a feudalismului. Acest lucru va condiziona existera multor deosebiri atît în continutul cît si în forma eposului celor douâ popoare.
*
★	*
    Mai toate bîlinele sînt grupate în jurul cetâtilor Kievului §i Novgorodului, alcâtuind astfel douâ mari cicluri. Eie sînt legate de numele cneazului Vladimir, personalitate de seamâ din viata statului rus vechi, în jurul câruia s-au adunat bogatîrii, apârâtorii Rusiei. Majoritatea bîlinelor au un caracter eroic, cele eu caracter social alcâtuind un numâr mai restrîns. Din punct de vedere al tematicii §i al confinutului de idei, în bîline si în baladele populare romînesti existâ multe elemente asemânâtoare ; este domeniul în care eposul celor douâ popoare se apropie mai mult.
    Tema dominantâ, atît a bîlinelor, cît si a baladelor romîneçti, este tema apârârii patriei. în bîline asa-zisa « temâ tàtara » ocupâ un loc foarte mare, în secolul al XIII-lea (1227 — 1237), în urma nâvâlirii tâtarilor, apar bîline noi avînd ca temâ principalâ lupta împotriva acestor cotropitori. Acum, vechile bîline existente, se schimbâ incluzînd noi evenimente, noi fapte istorice'17. Forta tâtarilor a fost asa de mare, iar nâvâlirea lor atît de neasteptatâ încît în imaginatia poporului tâtarii s-au transformat în fiinte eu puteri supranaturale.
     13	Ibidem, p. 27.
    14	Stolnicul C. Cantacuzino, Opere, Bucureçti, 1910, p. 108.
     15	Ion Neculce, Letopisetul Târii Moldovei, ESPLA, 1956, p. 105.
     16	Vezi MojidaecKuu rpojibKjiop, Moscova, 1953, p. 15.
    17	Vezi PyccKoe napodnoe noamunecKoe meopnecmeo, vol. I, Moscova, 1953, p. 265.
207