locirea càreia, nctiunile gramaticale se cristalizau mult mai lesne in mintea lor. Un exemplu care ne arata ca tocmai in felul acesta s-au petrecut lucrurile cu vreo douà-trei sute de ani in urmà, consta in urmatorul fapt: In exemplarul gramaticii slave din edijia lui Antim (pàstrat sub nr. 109 din Biblioteca Aca-demiei R.P.R.) in dreptul celor nouà feluri de adjective slave (f. 17 v) càrtu-rarul Barbu a adaugat cu cernealà o terminologie corespunzatoare romineascà. Interesant este cà terminologia adàugatà de Barbu, pe la anul 1730, este aproape identica cu cea formulata de Staicu, cit si cu cea din manuscrisul gramaticii de la 1757 a lui Dim. Eust. Brasoveanul. lata $i aceasta situafie expusà in tabelul ce urmeazà:
 Gramatica editatà de Antim (1697)    Terminologia gramaticalà romineascà in:  
Text slav tipàrit    Text romìnesc    Ms. lui Staicu    Ms. lui Braçoveanul    
                  adàugat cu cernealà  (cca. 1660)             1757            
                      (cca. 1730)                                              
CORHplJIÉHIk'Ì    desâvîrçit          desaverçit     desàverçit                
U’THAUNNOI        de nume             den nume       cel de la nume            
MHCAHTéAKHOì      cel numàrator       numârâtoriu    cel numârâtor             
•IHHHTìAKHOé      cel orìnduitor      tocmitoriu     cel de rînduialâ          
BOnpOCHTiAKHOi    cel întrebâtor      întrebâtor     întrebâtor                
O’Ti'tllJdTiAKHO» cel ràspunzator     râspunzâtor         cel stâpînitor       
npHTAHìATéA^HOi   cal stâpînitor .    agonisitor           cel de patrie       
WTiMlCTStHHOI     de mosie            de inosie           cel de seminfie      
M3kl‘lfCK0É       de neam             den limbi             sau de neam        
    Credem ca nu intimplator s-a ajuns la o atit de mare apropiere intre termenii gramaticali formulaci, in diferite timpuri, de persoane aflate in trei provincii rominesti: Oltenia, Muntenia si Transilvania.
    Avem insa si alte motive care ne determina sa credem ca termenii gramaticali romîneçti s-au transmis de la un carturar la altul inca din secolul al XVII-lea. Manuscrisul lui Staicu a circulât printre ucenicii sai in diferite copii, una din eie (din anul 1672) pastrindu-se pina astazi sub nr. 3473 in Biblioteca Academiei R.P.R. Nu e exclus ca §i Dim. Eust. Braçoveanu sa fi cunoscut manuscrisul lui Staicu 46. Numai in virtutea unei traditii a terminologiei gramaticale romîneçti se explicà la Dimitrie Cantemir prezenfa termenului neam (corespunzator lat. genus) sau cddeare pentru « caz »47. Caci, deçi Cantemir observa câ acesta din urmà e denumit « sloveneçte padej, latineste casus »48, totusi el a évitât, contrar asteptàrilor (dat fiind cunoçtinfele sale asupra limbii latine) terminologia latina, caz çi gen, adoptind termenii consacraci prin traditie, care se intilnesc la Staicu si la ceilalfi carturari.
    A existât, prin urmare, la noi — si cercetatorii trebuie sa |ina seama de acest lucru — o veche tradifie a terminologiei gramaticale rominesti, care, înrâdâcinindu-se la jumatatea secolului al XVII-lea, a dainuit aproape doua veacuri.
      46	Asemanarea atìt de izbitoare ìntre terminologia manuscrisului sâu çi cea formulata de Staicu, cìt mai cu seamâ faptul ca Dim. Eust. Bra§oveanu utilizeazâ adesea aceleaçi exemple caracteristice pe care le alesese mai ìntìi Staicu, constituie un indiciu In aceasta privinta.
      47	Exemplele au fost semnalate de acad. E. Petrovici în « Limba romìna », II (1953), nr. 6, p. 15.
      48	Istoria ieroglifica, p. 392.
20 - c. 330
305