1-a tipärit, s-a tipärit dar nu mai existä exemplare, existä sau nu manuscrisul etc. Ase-menea indicaci incomplete se gäsesc si la alti autori.
      De asemenea, multe din càrdie, articolele sau corespondentele inserale sìnt lipsite de explicatii, ceea ce este in contradictie cu sistemul generai al lucrärii.
      La fei. dat fiind cä lucrarea se adreseazä nu numai specialistilor ci si marelui public, era bine ca autorul sä fi fost atent la numirile geografice §i la plasarea lor in diferite til ri,
—	in functie de un anume criteriu dinainte stabilit §i respectat in mod consecvent. Astfel ora§ul Rimnicul Vilcea, unde a apärut in 1806 prima carte nouä bulgarä tipäritä, e dat: « Rìmnic pe rìul Aiuta, Rominia » sau Brasovai §i Aradul $int date in Rominia, dar Timisoara sau Yinga in Ungaria etc. Sint ¡ji alte greijeli la numele proprii romine§ti.
      Voievozii romini sint da{i toti la litera I adicä la numele loan, indiferent dacá e vorba de Matei Basarab, Yasile Lupu sau ori care altul. Consideräm cä cea mai mare parte dintre aceste lipsuri s-ar fi inläturat in cazul cind M. Stoianov ar fi lucrat cu un colectiv. Nu insistám asupra altor greseli de mai micä importanza, deoarece observable noastre nu scad valoarea si utilitatea extrem de mare a acestei publicafii. Munca neobositä ?i compe-tenja autorului, eit §i indrumärile redactorului (prof. A. Burmov) meritä toatä lauda. Repertoriul bibliografie rämine un instrument de lucru indispensabil oricärui cercetätor al istoriei bulgare §i, in general, sud-est-europene. Asteptàm cu neräbdare cel de al doilea volum al acestei extrem de pretioase lucräri.
                                                                Constantin N. Velichi
      Nikola Kondarev, IlfleoaoriiHTa na Jlioöen Rapane,ion, Sofia, Editura Partidului Comunist Bulgar, 1957, 303 pag.
      Bogata §i complexa personalitate a lui Liuben Karavelov, marele luptätor, ziarist, scriitor, poet §i fruntaj de seamä al emigratici bulgare din Rominia in preajma eliberärii Bulgariei de sub jugul otoman, n-a putut fi caracterizatä in mod unitar nici de istorici! bulgari burghezi §i, dupä 1944, nici de istoricii marxisti. Mai mult, in ultimii ani, lupta de päreri a devenit mai ascujitä si ea a gäsit loe §i in paginile presei periodice. A fost Karavelov un simplu liberal sau un radicai burghez, un revolutionar-democrat consecvent sau mai pujin consecvent? Apärätorul acestei ultime pozitii in istoriografia bulgarä este N. Kondarev, care lucreazä de vreo douäzeci de ani in domeniul rena§terii bulgare §i ale cärui studii despre Levski ¡pi Karavelov publícate incä din 1942 sint cunoscute. Lucrarea de fa|ä cuprinde tezele sale fundamentale §i argumentaba pe baza cäreia, dupä pärerea sa, Liuben Karavelov nu trebuie considerai ca un liberal sau ca un radical burghez, ci ca un revolutionar-democrat neconsecvent insä plnä la capät.
      Dupä a scurtä introducere si clteva precizäri in legäturä cu biografia lui Karavelov, N. Kondarev trece la o analizä cuprinzätoare a concepii marelui luptätor, trägind o serie intreagä de concluzii asupra influentelor suferite de Karavelov in Rusia ¡ji asupra esentei de clasä a ideologiei sale. Considerind concepfiile acestuia de pinä la 1866 ca fiind formate sub influenza revolutionarilor-democrati ru§i, N. Kondarev analizeazä elementele patriotismului lui Karavelov, activitatea sa ca organizator $i conducätor al Comitetului central revolutionär bulgar de la Bucuresti (1869—1874), atitudinea sa antimonarhicä si lupta sa pentru o republicä democratica §i pentru o federale a slavilor de sud. In sfir§it, dupä ce' trece in revista conceptiile filozofice materialiste §i atitudinea fata de cultura a lui Karavelov, autorul se opre§te asupra « cotiturii » acestuia — este vorba de retra-gerea sa din ziaristica revolucionará — , ajungind la concluziile generale ale studiului säu.
      Stilul si argumentarea lui N. Kondarev sìnt vii, antrenante §i, in unele pärti, am putea spune, chiar convingätoare. Astfel, se dau o serie de texte, care-1 aratä pe Karavelov stind pe pozitii ce nu erau slavofile — de exemplu atitudinea sa fatä de incercarea de a se intro-
393