rascoale, ìntr-un loe boltit sub pàmint de lìngà albia unui rìusor b°. Acest loc n-a mai fost gàsit, de§i au venit « bulgari din Tara Romineascà » in timpul ràzboiului ruso-turc din 1828 — 1829, pe linga un regiment rusesc, pentru a o càuta. Erau, desigur, eei care actionaserà alàturi de Sava prin aceste locuri si care se refugiaserà la noi trecind Dunàrea in 1821. Ei se reintorceau in 1829, cu o§tirile ruse§ti, la locurile lor de originà.
     Concluzia pe care o trage istoricul bulgar este cá, dacá Sava §i ostasii lui nu ar fi fost inconjurati de càtre turci, el ar fi intentionat sà ajungà la Sliven §i de acolo, impreunà cu toti bulgarii care erau « in picioare », sà intindà ràscoala 31. Istoricul Tabakov situeazà aceastà intoarcere a lui Sava in Rominia inainte cu citva timp de tàierea lui in Bucuresti32.
    Dupà alte traditii, Ghenciu ar fi luptat ìmpotriva turcilor pe teritoriul Bulgariei, « venind din Tara Romineascà », toemai pìnà la localitatea Nova Zagora « in fruntea a 500 de càlàrasi »33. El s-ar fi retras doar cind s-a trimis din Sliven, impotriva lui, cunoscutul aian (guvernator) al Slivenului, Tahir Aga. Istoricul bulgar culege aceastà informarle de la Mos Noiko, care la rindul lui o stia chiar din relatarea orala a « iasìkciului » (pàzitorului) lui Tahir-Aga Ahmed « Patriarhul », din satul Binkos de lingà Sliven34. Istoricul bulgar spera cà se vor gasi si alte traditi si documente dupà publicarea operei sale, despre activitatea lui Ghencea 35.
    In ceea ce priveste documéntele publícate la noi, acestea confirmà cà Ghencea a fost trimis, la inceputul lunii aprilie 1821, sà facà de pazà la Obile§ti, impreunà cu Mihali36. E foarte posibil ca el sà nu se fi oprit la Obilesti, punct strategie de altfel, ci sà fi trecut Dunàrea, pentru un interval de timp.
    Afirmatia cea mai indràzneatà care se face de càtre istoriografia bulgarà §i care contrazice documéntele §i izvoarele anului 1821 S7, cunoscute istoriografiei mastre, este insà aceea despre salvarea lui Ghencea din màcel. Dupà autorul « Istoriei orasului Sliven », pe baza traditiilor culese de Ghincev de la bulgarii din Bucuresti contemporani cu evenimentele din 1821, Ghencea urea pe scàri in urma lui Sava. Fiind rànit numai o singurà datà, a reusit sà fugà §i s-a ascuns sub un pod de pe Dìmbovita. In felul acesta s-a putut salva si, dupà moartea lui Tahir-Aga (1829), s-a ìntors la Sliven, probabil dupà intrarea ru§ilor acolo — 1829 —, unde a si murit, prin 1842 38. Afirmaba aceasta care, la prima vedere, apare neverosimilà poate fi totusi sprijinità, cum vom ìncerca sà aràtàm in cele ce urmeazà, pe únele documente §i traditi rominesti, alàturi de cele bulgare, despre ràscoala din 1821 39.
     30	Ibidem.
     31	Ibidem.
     32	Ibidem.
     33	D. S. Tabakov, op. cit., II, p. 80.
     34	Ibidem.
     35	Ibidem.
    36	Hurmuzaki, XX, p. 120. Com. tov. I. Neac§u.
     37	ìndeosebi Hurmuzaki, X, 124, doc. 165, 437 §i nota 4.
     38	S. Tabakov, op. cit., voi. II, p. 82.
     39	Salvarea din acest màcel a unuia sau a doi arn àuti (fàrà sà se precizeze care anume) este un fapt recunoscut — in principiu — de istoriografia noastrà. Cf. Acad. A. O t e t e a, T. Vladimirescu fi miscarea eteristà in Tarile Rominesti, Bucuresti, 1945, p. 311. Tot acolo (p. 310) se arata cà sala de asteptare a Chehaiei era « plinà de orà-§eni veniti pentru treburi » §i cà « turcii trag in ei in momentul cìnd cei trei s-au ìndreptat spre usa camerei in care se aflà Chehaia-Bei ». Intre atitia oameni e posibil ca Ghencea, care mergea dupà traditia bulgarà in spatele celor doi, sà se fi putut salva in curte §i, de acolo, sub podul Dimbovitei.
243