si minciuna atotstàpinitoare fi ataca institutii fundaméntale ale orinduirii contemporane. In acelasi an, suplimentul literar al « Romìniei Muncitoare », « Lumea Nouà », publica nuvela Cìntecele din sat15, una dintre ultímele scrieri ale lui Tolstoi, datind din 1909. Cu prilejul morjli scriitorului, cinstind memoria celui dispàrut, revista « Viata Socialà » a publicat sub titlul Viafa, religia, patria, armala, averea, o culegere de aforisme ale lui Tolstoi. Ar mai fi de adàugat articolul Oare asa trebuie 16, tipàrit tot cu un caracter comemorativ, alàturi de un studiu substantial inchinai memoriei marelui scriitor rus in « Calendarul Muncii ».
    De relevat cà, exceptìnd povestirea Cu ce tràiesc oamenii, apàrutà si ìntr-o traducere anterioarà celei din « Lumea Nouà » in acelafi an, 1894, in revista « Jiul » (nr. 1, 2, 3), toate celelalte tàlmàciri din opera lui Tolstoi publícate de periodicele muncitoresti erau primele versiuni rominefti ale acestor scrieri. Ceea ce inseamnà cà respectivelor ziare fi reviste le revine nu numai meritul de a fi popularizat numele lui Tolstoi, dar fi de a fi làrgit sfera de cunoastere a operei sale in {ara noastrà prin asemenea traduceri noi care ulterior au fost reluate, retipàrite si de nenumàrate ori publícate.
    Din enumerarea de mai sus rezultà destul de limpede preponderen^ scrierilor cu caracter publicistic sau cu tendintà moralizatoare, a asa-numitelor povestiri populare, fatà de cele pur beletristice, care de fapt sìnt reprezentate prin douà nuvele Trei Morti si Cintecele din sat.
    Pentru a explica aceastà situatie s-ar putea invoca criteriul accesibilitàtii acestor scrieri, apropíate de via|;a fi ìn^elegerea maselor sau cel al dimensiunii lor reduse, ceea ce ar putea conta in cazul spatiului restrìns al ziarelor munci-torefti. Dar chiar dacá aceste motive ar putea fi luate in eonsideratie, cauzele trebuie càutate in conditii de ordin ideologico-politice.
    Desigur cà in povestirile populare, ca si in articolele de publicisticà, gàsim ecouri ale ideilor tolstoiene fi unele note de misticism. Dar de o fortà si o valoare mult mai mare si mai importante sint atacurile vehemente, necru|à-toare, pe care Tolstoi le indreaptà impotriva orinduirii burgheze, smulgind toate màstile sub care ea incearcà sà-fi ascundà fà^àrnicia, minciuna, exploa-tarea. Si tocmai aceastà criticà acerbà, alàturi de afirmarea adevàrului si a dreptàtii ca temelii unice fi firesti ale vietii, era apropiatà si folositoare prole-tariatului romin in lupta pe care el o ducea impotriva exploatàrii fi a asupririi. De aceea a si apelat el in presa sa la tàlmàciri din scrierile lui Tolstoi.
    Intàrite de autoritatea incontestabilà a numelui lui Tolstoi, cuvintele piine de minie si de urà pe care scriitorul le adresa exploatatorilor fi asupri-torilor poporului trebuie sà fi ràsunat cu o deosebità vigoare in sufletul citi-torilor « Lumii Noi » sau ai « Rominiei Muncitoare ». Caracterizind in articolul Un numàr dejurnal viata din jurul sàu « contrarie bunului simt si sentimentului moral, ba pinà si celor mai simple foloase materiale », aràtìnd « stupiditatea nebunà a vietii contemporane», « sminteala viefii de azi», Tolstoi ataca tendin^ele imperialiste ale guvernelor care calculeazà « citi oameni trebuie sà fie omoriti, sub ce combinatie trebuie sà se facà aceasta si citi infi trebuie pregàtiti pentru sàvirfirea màcelului ». Scriitorul se ridica impotriva stàrii de lucruri existente pe atunci in care « milioanele de oameni, fiintele acestea morale, intelepte, care tràiesc din rodul muncii lor, fi n-au prin urmare nevoie
15	L. Tolstoi, Cintecele din sat, « Lumea Noua », 1911, nr. 8, 16 oct. p. 2.
16	L. Tolstoi, Oare a?a trebuie?, «Calendarul Muncii», 1912, p. 39—43.
12 — c. 330
177