Mai mult ca oricare altul, loan Bogdan, care çi-a intitulât lectia inaugurala de la Universitate ìnsemnàlatea studiilor slave pentru romini (apàrutà in 1894), a apreciat importanza cunoafterii slavei vechi si de aceea, in prefata manualului (p. Ili —IV), serie: « Pìnà ce ìmprejuràrile imi vor permite sâ editez un curs de gramaticà paleoslovenicà complet si adaptat trebuintelor noastre, sper cà aceste file autografate, deçi scrise anume pentru auditorii mei, vor putea face un serviciu §i altora, cari ar dori sâ invece dupa eie limba paleoslovenicà ». Preocupat de multe çi variate problème, I. Bogdan nu §i-a putut duce la ìndeplinire proiectul publicàrii unei gramatici complete a slavei vechi, de care se sim^ea nevoie în invâtâmîntul nostru universitar.
      In anul 1900, Gh. Ghib&nescu tipàreste Gramalica limbei vechi slavone (Iaçi, Tipografia Dacia, 80 p.). Aça cum serie In subtitlu, lucrarea reprezintà traducerea din limba rusa a lucràrii CmapocjiaenHCKtm spaM.uamuKa a profesorului M. Colosov de la Universi-tatea din Varçovia (Kiev, 1892, édifia a 19-a).
      Dupa 30 ani, Ilie Bàrbulescu, profesor de slavistica la Universitatea din Iaçi publica Istoria literaturii fi gramalica limbii bulgare vechi (Iaçi, 1930, 187 p.), care însà nu rezolvà problema fiind foarte incompleta in partea rezervatà limbii.
      ìn afara faptului cá lucràrile citate sìnt epuizate de multa vreme, ìn multe privinte eie slnt depasite ; toemai din aceastà cauzà se simtea de mult necesitatea aparitiei unui manual ìn limba romînâ, càci cele stràine, in màsura in care se gàsesc la noi, nu sìnt uçor accesibile studentilor. Traducerea in limba romìnà a lucràrii lui Nikiforov a umplut, ìntr-o oarecare màsurà, acest gol.
     Manualul lui Nikiforov, CmapocjiaenHCKuü h3uk (édifia 1, Moscova, 1952, édifia a 2-a, 1955), apàrut in scurt timp dupà tratatul ìn doua volume al lui A. M. Seliçcev, CmapocJiaeíiHCKuü h3uk (Moscova, vol. I, 1951, vol. II, 1952), se prezintà ca o lucrare sinteticé in care se trateazà problemele de bazà ale studiului limbii slave vechi.
     în capitolul I — Introducerea, autorul prezintà in linii mari notiunile de bazà, preliminare, ale studiului propriu-zis al limbii slave vechi. Dupà ce se precizeazà importanza acestei limbi, se indicà originea, alfabetele, izvoarele pentru studiul limbii, cele mai însemnate lucràri etc.
      Capitolul al II-lea este consacrai sislemului fonetic al limbii slave vechi; autorul expune integrai fonetica, in problemele ei esenti al e. Vom observa, totuçi, cà ar fi fost util ca la prezentarea foneticii sà se punà accentui : a) pe tendinea spre sonoritate crescìndà, spre silabe deschise §i b) pe tendinea spre palatalizare. Problemei respective, care trebuia sâ fie inclusa in fonetica, nu i se acordà importanza cuvenità nici la capitolul introductiv (p. 13).
      Capitolul al III-lea este intitulât Sunelele slave In epoca arhaicà a dezvollàrii lor, corespondentele lor in alte limbi din familia indo-europeanà. Dupa pàrerea noastrà, no ti linde cuprinse in acest capitol ar fi fost mai bine sà fie incluse in capitolul de fonetica propriu-zis, la începutul fiecârui paragraf, astfel încît fenomenele de foneticà sá fie prezentate istorie, aça cum face, de pildà, St. Sloñski1, iar fenomenelor tìrzii, care reprezintà o coti-turà in evolutia limbii sà li se fi consacrai un capitol aparte, aça cum a procédât A. M. Seliçcev.
      în capitolul al IV-lea autorul expune morfologia. Exemplele numeroase si bine selecciónate fac ca atît flexiunea nominalà cît si cea verbalà sà fie uçor întelese. Pe marginea capitolului de morfologie, am vrea sà relevàm faptul cà, spre deosebire de lucràrile altor slavisti ca: A. Leskien, A. M. Seliscev, St. Sloñski, St. Kul’bakin, K. Mircev, N. van Wijk, care prezintà substantívele dupà teme, S. D. Nikiforov le prezintà în 5 declinàri unind în mod arbitrar substantívele cu temá ü (y) cu cele în temá consonantica. Tinínd seama
     1	S t a n i s 1 a w Sloñski, Gramatyka jezyka starostowiaiískiego (slarobulgarskiego), Varçovia, 1950.
377