aproape de textul editiei gramaticii slave a lui Antim, tipárita in 1697; in mod indirect, el s-a folosit de edifia din 1619 a gramaticii lui Smotritki.
    Mergind dupa textul editiei din 1619, de la care a pornit cu aproape o sutá de ani mai inainte §i Staicu, Dim. Eust. Bra§oveanul aplica articolului rominesc, contrar situatiei reale din limba rominá, continutul Observafiei fácutá de Smotrifki asupra acestei párti de vorbire, scriind (la f. 26 r si v) — in a sa « Lucirea aminte » — urmátoarele: «Ap&pov, adecá íncheeturá, iaste intru limba greceascá si nemfascá o parte din ceale opt párti ale voroavei. Dará in dialectul ruminesc sá fie nu poate, pentrucá nu are atita puteare cit in limba elineascá. Pentru aceea sá va pune íntru partea in loe de numelui §i intru aceea sá va socoti. A§ijderea in mijloc-aruncarea, numindu-sá lat. inter-jectio, slav MeníflOivieTie, íntru ceale grece§ti grammatici nu iaste. Pentrucá in dialectul elinesc, neavind loe, sá socotea§te intru partea spre-gráirii; dará in dialectul ruminesc, avind mai mare puteare, o numim osebitá parte a eti-mologhiei ».
    11.	Gramatica ieromonahului Macarie. Manuscrisele primelor douá incer-cári de gramaticá romineascá provin, dupá cum s-a vázut: unul din Muntenia, iar celálalt din Transilvania. Cel de-al treilea manuscris de aceastá naturá e de provenientá moldoveneascá. Este anume Grammatioa rumineased intoemitá de ieromonahul Macarie, ce se pástreazá in Biblioteca Academiei R.P.R., inre-gistratá sub nr. 102. Manuscrisul este nedatat, ínsá din insemnárile de pe verso primei foi liminare se vede mai intii cá a fost alcátuit: «in zilele prealumi-natei §i de dumnezáu incoronatei imperatrifei noastrei Ecaterinei Alexeievnei a toatei Rosiei §i a naslednicului eii, a marelui cneaz tesarevici Pavel Petrovici»... Se spune apoi cá « s-au tipárit (in realitate a fost pregátitá in acest scop) in sfinta ?i dumnezáiasca mitropoliia Iasjilor, cu blagosloveniia a preasfin-titului arhiepiscopului §i mitropolitului a toatei Moldaviei Kiriu Kir Gavriil...»
     Din confinutul acestei insemnári, la sfirsitul cáreia s-a lásat loe alb pentru a trece ulterior data, desprindem cá este vorba de perioada de la 27 septembrie 1769 pina in octombrie 1774, cind Moldova se afla sub ocrotirea Rusiei, ca urmare a rázboiului ruso-ture izbucnit in 1769. (Se §tie cá insusi mitropolitul Gavriil a prezidat depunerea jurámintului de fidelitate cátre impáráteasa Ecaterina). Putem, deci, presupune cá manuscrisul lui Macarie a fost intoemit in jurul anului 1770, sau un an-doi mai tirziu. Asadar, Grammalica rumineased intoemitá in Moldova de ieromonahul Macarie este cu cítiva ani mai nouá fafá de a lui Dim. Eust. Brasoveanul, dar la interval de peste un secol in raport cu textul gramatical rominesc al lui Staicu din Tirgovi^te.
    Ca §i predecesorii sái, ieromonahul Macarie Dragomirneanul dorea sá acopere prin roadele muncii sale aceeafi lipsá a gramaticii romine§ti, adre-sindu-se cititorilor cu «intiia grammatica aceasta» din «rumineasca limba noastrá ». Scopul si, mai ales, greutáfile de care s-a izbit si el in aceastá muncá sint consemnate íntr-o notá, aproape de sfirsitul manuscrisului. (f. 140 v): «Tot bínele cu trudá sá sávirsea§te. Sávirsitu-se-au dará si aceastá carte, pre-cum se veade, nu cu pufiná trudá §i ostenealá spre folosul cel de obste al neamului».
    Asupra izvorului de bazá, fárá sá intrám in amánunte, vom spune cá §i Macarie s-a folosit de gramatica slavá al lui Meletie Smotritki. Singura deo-sebire e doar aceea, cá arhimandritul de mai tirziu Macarie n-a avut la índeminá editia din 1619 de la Eve, ci pe cea de la Moscova din 1648. Acest fapt se
302