(rn. Pitesti) si Valea Danului (rn. Curtea de Arges), Tätäräfti (rn. Olteni) §i Scri-oaçtea (rn. Rosiori) aci (aciia, acilea) aratä un loc précis §i apropiat, chiar dacâ nu e locul unde se aflä interlocutorul direct. Un sens asemänätor (un punct précis, definit anterior) are aci in pärjile Banatului. Citez din volumul de texte dialectale tipärit de acad. Emil Petrovici : Aci (la foc) s-adunà tineri, bâlrîni, fcte, nevestc (p. 15); Cînd se face copilu, punem paie aci un s-a facut cl (p. 5) etc. în sec. XVI—XVII aci (acii, acie, aciea) se foloseçte cam în acelaçi fei. Din urmätoarele exemple (din M. Gaster, Cresl., I, p. 139) se poate vedea deosebirea dintre aci si aici : Ca un Dnidzâu ce era, în lot locul era, si in Vithanie si în casa lui Lazar era. Ca un om- iar(ä) acii (adicä în casa lui Lazarl) nu era... ; Doamne, de-i fi fost aice, fralele nostru n-are fi mûrit.
    Atît din exemplele de mai sus, cît si din exemplele citate în DHLR, II, p. 249 çi Fl. Dimitrescu op. cit., p. 296, rezultä cä numai aci apare uneori în locul lui acolo din limba literara contemporana. Spre deosebire de aci (acii, acie, aciia), adverbul acice (< lat. accu-hic-ce) si variantele sale (acicea, cicea etc.J au, în textele vechi, acelasi sens eu aici (aice, aicea, icea) adicä aratä locul persoanei I : cä dearä vrea sä vie de acicea cätre voi nu pol, nici de acolo cäträ noi sä vie (M. Gaster, Crest. I, p. 31). Observatiile cuprinse în DHLR §i Fl. Dimitrescu, op. cit., trebuie deci corectate în sensul cä nu e vorba de o valoare a formelor aici, aci, acicea (Fl. Dimitrescu) sau a formelor aci, acicea (DHLR), ci de o valoare pe care nu o are decît aci (si variantele acii, acie, aciia). Folosirea adverbului aci în textele vechi coincide eu ceea ce K. Brugman numeste « Dér-Deixis » («... die allgemeinste Zeigart, bei der usuell weder der Gegensatz von Nöhe und Ferne des Gegenstands, noch der von Sprecher, Angeredetem und dritter Person eine Rolle Spielt, z.B. der ists gewesen; das gib mir... ». K. Brugman, Grundriss..., II, § 314, p. 312). Tot un punct précis (insä în timp) aratä aci (aciia, acilea) §i în exemplele urmätoare (fenomenul se întîlneçte freevent în sud-estul Olteniei si peste Olt) pe care le iau tot din volumul de texte al acad. E. Petrovici : D-aci ncepe läutari sä einte (Izbiceni-Romanati) ; De-aci, ein pleacä na§a, facem plocon (Bîrca-Dolj).
    La p ronume s-a accentuai mai puternic termenul depärtärii atunci cînd el indica obiecte apropiate de persoana a doua, ceea ce a dus la înlocuirea lui ä eu a în formele eu accentul pe ini^ialâ si la deplasarea accentului pe vocala de la începutul cuvîntului în formele care avuseserâ accent pe a doua silabâ (âla — âla ; alôra — âlora).
    0 ultimä problemâ mai trebuie lämuritä : problema gradului de abstrac-tizare a gîndirii reflectat în sistemul eu trei termeni demonstrativi. S-a spus cä acest sistem pronominal ar reprezenta o treaptä inferioara de gîndire în raport eu sistemul binar obisnuit : primul termen ar indica apropierea, al treilea depärtarea, iar termenul al doilea (numit uneori « intermediär ») ar indica locul care nu este nici prea departe nici prea aproape (de ex., s.cr. waj ar indica un obiect mai depärtat decît obiectul indicat prin oeaj fi mai apropiat decît cel indicat prin onaj ) 27. Nu am posibilitatea de a discuta aceastâ problemâ în planul general, lipsindu-mi datele necesare privitoare la alte limbi. Cît priveste însâ graiurile oltenesti, trebuie spus cä deosebirea dintre aci §i acolô, sau dintre âla si äla nu e cantitativä, nu presupune o depärtare mai mica sau mai mare. Termenul de pers. II din graiurile eu sistem deictic
27	L. P. I a k u b i n s k i, op. cit., loc. cit.; R.A. B u d a g o v, Beedenue e nayrty
o	H3une, Moscova, 1958, pp. 270—271 ç.a.
6*
83